România consideră că trebuie să adopte euro pentru a-și consolida poziția în contextul actualelor turbulențe economice și geopolitice, fiind nevoie de un nou proiect de țară. Susținerea acestei opțiuni vine din partea economiștilor, a mediului de afaceri și a oficialilor din administrație, care consideră că aderarea la moneda europeană ar putea oferi stabilitate și un cadru de guvernanță mai strict.
Revenirea pe agenda oficială a intrării în zona euro
Deși România dispunea în urmă cu un deceniu de toate criteriile tehnice pentru adoptarea euro, în ultimii ani intenția de a intra în zona euro a fost abandonată de guverne. În ultimul timp, însă, proiectul a fost readus în discuție, primind susținere din partea mediului de afaceri.
Pentru aderare, România are nevoie de îndeplinirea unor cerințe stabilite de criteriile de la Maastricht, precum controlul deficitului bugetar, inflației, datoriei publice și fluctuărilor cursului de schimb. În perioada 2015-2016, toate aceste criterii au fost respectate, însă performanța actuală indică o abatere semnificativă.
Fapte și cifre actuale despre stadiul economiei românești
Inflația ajunge aproape de 11%, cu mult peste pragul de 1,5% peste media eurozonei. Deficitul bugetar va fi, cel mai probabil, la circa dublu față de plafonul de 3%, după ce a fost aproape triplu în 2024 și 2025. Dobânzile din România sunt cele mai mari din Uniunea Europeană, iar statul se împrumută de trei ori mai scump decât țările din zona euro.
Nivelul datoriei publice se apropie de 65% din PIB, nivel maxim admis conform criteriilor Maastricht, fiind deja depășit în 2023. În urmă cu un deceniu, această datorie era de 11-12%, la 39% din PIB pe locuitor, însă politicile fiscale au permis acumularea unor restanțe.
Perspectivă și justificări pentru aderare
Specialiști ca Florin Jianu, președintele IMM România, afirmă că aderarea la euro trebuie să fie următorul mare proiect pentru România, pentru a avea un cadru economic stabil. Jianu subliniază necesitatea unui pact național pentru această direcție.
Dragoș Cabat, CFA și partener la Cabat&PAH Investments, consideră că intrarea în zona euro ar fi cea mai bună cale pentru a evita derapaje similare celor din ultimii ani. El accentuează că beneficiile financiare ale aderării includ și o îmbunătățire a guvernanței, precum și o reducere a riscului de comportament fiscal nechibzuit. Potrivit lui, apartenența la NATO are un import mai scăzut în acest context, fiind mai puțin certă în prezent.
Impactul asupra corupției și guvernanței
Dragoș Cabat explică că, dincolo de aspectele financiare, aderarea la euro ar putea contribui la reducerea corupției. El menționează că această problemă slabeste încrederea cetățenilor în stat, având ca efect destabilizarea socială.
Corupția generalizată frânează dezvoltarea economică și afectează contracția socială. Aderarea la euro, susține economistul, ar putea duce la înăsprirea controalelor și la o mai bună transparență administrativă, fiind un pas spre consolidarea statului de drept.
Motivul pentru care nu s-a reușit încă aderarea
În urmă cu circa un deceniu, România îndeplinea toate criteriile tehnice pentru adoptarea euro. În prezent, însă, nu mai respectă niciunul dintre aceste standarde, din cauza politicilor bugetare relaxate și a politicilor fiscale inadecvate.
Inflația ridicată, deficitul bugetar excesiv, nivelul ridicat al dobânzilor și deprecierea cursului de schimb au dus la deprecierea poziției țării în raport cu standardele europene. De exemplu, deficitele bugetare aproape s-au triplat în ultimii ani, iar datoria publică a crescut semnificativ, de la 11-12% în 2006 la 60-65% din PIB în prezent.
Concluzii
Evoluțiile economice ale ultimelor decenii au arătat că România a ratat momentul de a realiza integrarea completă în zona euro. Politicile fiscale și deciziile guvernamentale au influențat negativ procesul de convergență tehnică.
Rețelele economice și experții indică însă necesitatea de a relua acest obiectiv pentru stabilitate și dezvoltare. Excluzând risipa bugetară, situația actuală arată că România trebuie să depășească gravele disfuncționalități fiscale și macroeconomice pentru a îndeplini criteriile euro de dinainte.
