Președintele Camerei Consultanților Fiscali, Dan Manolescu, a adresat o scrisoare ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare, solicitând revizuirea modului în care sunt tratate fiscal sumele plătite drept dobânzi pentru finanțări reîncadrate ca contribuții la capitaluri proprii, în contextul legislației și principiilor OCDE.
Contextul și problema principală
Manolescu susține că, în cazul împrumuturilor intragrup, organele fiscale reîncadră uneori fiscal anumite componente ale finanțării, considerând că acestea nu întrunesc caracteristicile unui împrumut între părți independente. În astfel de situații, partea excedentară a finanțării este interpretată ca o contribuție la capital, ceea ce influențează și tratamentul fiscal al dobânzilor plătite asupra acesteia.
Inspectorii ANAF analizează aceste finanțări și, prin comparabilitate, constată dacă nivelul de îndatorare depășește ce ar fi fost acceptabil pentru o entitate independentă. În cazul unei constatări de excedent, partea respectivă a finanțării este reîncadrată fiscal, cu efecte legate de nedeductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile și ajustări ale bazei impozabile.
Implicațiile fiscale ale reîncadrării
Dacă o parte din împrumut este considerată, din punct de vedere fiscal, capital propriu, atunci plata de dobânzi pentru acea sumă nu mai poate fi tratată ca deductibilă. La rândul lor, aceste reîncadrări pot avea un impact major asupra impozitului pe profit al companiei împrumutate.
Deținătorii de finanțări intragrup, în special societățile rezidente în state membre UE sau OCDE, trebuie să adapteze tratamentul fiscal al sumelor plătite, dacă se confirmă reîncadrarea. În cazul în care finanțarea nu mai e considerată un împrumut, sumele plătite ca dobândă trebuie reanalizate și reclasificate, pentru a se determina ce formă fiscală au dobânzile sau plățile respective.
Necesarul clarificărilor legislative
Președintele CCF evidențiază că legea actuală nu specifică în mod clar natura fiscală a dobânzilor plătite în contextul unei finanțări reîncadrate. Aceasta poate genera interpretări diferite și litigii între contribuabili și autorități fiscale.
El consideră esențială o clarificare legislativă, care să se refere la modul în care sunt tratate sumele plătite pentru finanțări nereale sau reîncadrate. În cazul în care se stabilește că o finanțare nu este, în realitate, un împrumut, sumele plătite drept dobânzi devin inactive din punct de vedere fiscal și trebuie analizat dacă reprezintă alte tipuri de venituri sau plăți, precum dividende.
Impactul asupra impozitului și recomandări
Modificarea tratamentului fiscal al acestor sume poate avea consecințe semnificative asupra impozitului datorat de contribuabili. În lipsa unor clarificări legale, CCF solicită intervenții legislative pentru a defini clar tratamentul dobânzilor și a componentelor excedentare ale finanțărilor intragrup.
De asemenea, organizația și-a exprimat disponibilitatea de a participa la crearea unui grup de lucru mixt cu Ministerul Finanțelor și ANAF, pentru elaborarea unor norme care să asigure un tratament clar și unitar, în contextul aderării României la standardele OCDE.
În concluzie, o regulă clară privind natura fiscală a dobânzilor plătite pentru fințările reîncadrate este considerată necesară pentru evitarea interpretărilor divergente și a eventualelor litigii fiscale.
