Ministerul Politicii Teritoriale și Memoriei Democratice din Spania a decis demolarea Monumentului dedicat românilor căzuți în luptă din Majadahonda, inclus în catalogul simbolurilor considerate contrare Memoriei Democratice. Anunțul a fost făcut marți de ministrul Ángel Víctor Torres, la Madrid, împreună cu decizia de a include în același catalog alte trei vestigii ale regimului franchist.
Decizia și contextul oficial
Ministrul Torres a declarat că eliminarea acestor monumente reprezintă o acțiune de demnitate democratică și o garanție pentru noile generații. Măsura vizează evitarea perpetuării simbolurilor care glorifică dictatura și evenimentele legate de Războiul Civil Spaniol.
În același timp, au fost incluse în catalog și alte trei vestigii, de pe insulele Tenerife, Murcia și Almería, pentru considerente similare.
Monumentul din Majadahonda
Monumentul a fost inaugurat în 1970 pentru a omagia pe Ion Moța și Vasile Marin, lideri ai Gărzii de Fier din România, care au murit în 1937 în timpul Războiului Civil Spaniol. Aceștia au fost implicați în lupta alături de trupele franquiste, conduse de Francisco Franco.
Decizia de a-l demola survine motivelor legale și morale de condamnare a simbolurilor asociate cu regimul franchist. Se afirmă că monumentul reprezintă o expresie de glorificare a loviturii de stat din 1936 și a dictaturii, fiind legătură cu regimurile totalitare ale secolului XX.
Potrivit spuselor oficiale, Ministerul a subliniat că Garda de Fier a fost o organizație fascistă, ultranaționalistă și antisemită, colaboratoare cu regimul nazist. Cambioarele de opinie au fost susținute și de rapoarte ale Comisiei Tehnice de Experți, care au concluzionat că monumentul „reprezintă o glorificare a fascismului european și franchismului” și a fost timp de decenii un loc de întâlnire pentru grupări de extremă dreaptă.
Conform raportului, menținerea în spațiul public a monumentului contravine Legii Memoriei Democratice, deoarece simbolizează lideri și organizații asociate ideologiilor totalitare.
Procedura și istoricul deciziilor anterioare
Reprezentanții filialei locale a formațiunii Izquierda Unida au precizat că, din 2015, au inițiat multiple demersuri pentru demolarea monumentului, însă măsura nu fusese implementată până acum. În 2015, Consiliul Local a aprobat, la propunerea Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), îndepărtarea, cu sprijinul Izquierda Unida, Somos Majadahonda și Ciudadanos, însă decizia nu a fost aplicată oficial.
Acțiunile autorităților centrale sunt în continuare susținute de aceste organizații politice, care cer aplicarea rapidă a deciziei și respectarea legii.
Reacțiile politice
Reprezentanții Izquierda Unida au salutat decizia, accentuând că este un pas essential pentru eliminarea simbolurilor fasciste din oraș. Ei au solicitat autorităților locale să faciliteze procesul de demolare.
Filiala locală a Partidului Comunist Spaniol (PCE) a exprimat și ea satisfacție pentru includerea monumentului în catalogul simbolurilor contrare Memoriei Democratice și pentru perspectiva demolării.
Reprezentanții PCE au subliniat că legea 20/2022 privind Memoria Democratică a fost un factor determinant în această decizie, fiind rezultatul presiunii și activismului victimelor, organizațiilor și mișcării pentru păstrarea memoriei istorice.
Alte vestigii incluse în catalog
În afara monumentului din Majadahonda, Ministerul a adăugat în lista de simboluri contrare Memoriei Democratice trei alte vestigii:
– Monumentul Victoriei din Santa Cruz de Tenerife, cunoscut și sub denumirea de Monumentul lui Franco, inaugurat în 1964 pentru a comemora victoria legăturii rebele în Războiul Civil Spaniol.
– Inscripțiile în onoarea lui José Antonio Primo de Rivera, aflate în catedralele din Murcia și Almería, considerate simboluri care continuă să legitimeze dictatura.
Instituțiile de patrimoniu din Insulele Canare au respins anterior menținerea Monumentului Victoriei, argumentând că scopul său principal este glorificarea dictaturii.
Comisia Tehnică a concluzionat că aceste elemente păstrează semnificații de legitimizare a regimului franchist și că statutul de patrimoniu nu justifică păstrarea simbolurilor care glorifică regimul.
