Vasile Godîncă-Herlea, începuturile în satul din Maramureș și drumul spre succes în România
Un fost învățător dintr-un sat din Maramureș, Vasile Godîncă-Herlea, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în insolvență din România. Povestea sa începe într-o casă simplă din Crasna Vișeului, unde, în condiții precare, a învățat primele lecții despre viață și oameni.
Originile unui învățător din satul natal
Vasile Godîncă-Herlea a absolvit Școala Normala din Sighetu Marmației în 1995, fiind repartizat imediat în satul de origine, la o școală primară cu predare simultană. La acea vreme, avea 18 ani și era responsabil de patru elevi de clasa I, un elev de clasa a II-a și trei de clasa a IV-a, învățând împreună în aceeași sală. Satul era situat la 40 de minute de centrul satului, pe un deal, într-o casă modestă, în condiții de sărăcie extremă a anilor ’90.
Procesele de predare erau complicate, în condițiile în care trecea de la o clasă la alta pentru a acoperi materii precum citirea, scrisul sau matematica. În acea perioadă, dificultățile financiare și sociale făceau ca efortul învățământului să fie foarte mare, iar învățătorul avea senzația de imprudență și imposibilitate de a schimba ceva în mod real.
Amintiri din vremurile dificil
Vasile vorbește despre perioada ca fiind una de neputință, de perioadă foarte grea: „Nu puteam schimba nimic, chiar și performanța părea imposibilă. Venisem de la liceu cu cele mai noi metode de predare, dar viața m-a aruncat într-o realitate dură, unde efortul pentru ca acei copii să rămână în școală a fost imens.”
El relatează cu sinceritate sentimentul de a fi rămas cu amintirea unei neputințe. În condițiile grele ale satului, învățătoria devenea o provocare și o experiență de viață extrem de dureroasă pentru un tânăr de 18 ani.
Sentimentul apusului și dorința de libertate
Deși îndrăgea satul natal, Vasile a avut mereu dorința de a pleca pentru a-și manifesta potențialul. În timpul adolescenței, își dorea să demonstreze că, în ciuda condițiilor precare, satul poate produce oameni valoroși. Între timp, s-a și dorit să scape de limitările mediului în care se afla, considerându-l sufocant.
El povestește că a avut două ambiții principale: prima, să iasă din sat și să demonstreze valoare, și a doua, să învețe cât mai bine pentru a putea pleca departe. Și-a dorit inițial să plece din sat pentru a-și găsi un mediu mai propice, în speranța de a realiza mai mult.
Formarea și evoluția academică
Momentul de hotărâre a fost plecarea la Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai, nu din dorința de a fi avocat, ci pentru a demonstra propriilor oameni și lui înșuși capacitatea de a face față unei facultăți prestigioase. La început, visa doar să treacă proba, dar această alegere avea și o componentă simbolică, pentru a demonstra că poate.
În timpul studiilor, planul era să plece în SUA cu programul Work and Travel, pentru a lucra și a economisi bani. Însă, în primii ani, nu a reușit să revină în State, din cauza restricțiilor vizelor. În schimb, s-a angajat în România, într-o firmă de practicieni în insolvență, acolo unde avea deja o bursă de studii.
Intrarea în domeniul insolvenței
Firma de insolvență a devenit locul unde Vasile a evoluat și s-a specializat, ajungând ulterior CEO și partener. Deși la început nu vedea insolvența ca fiind un domeniu major în drept, a descoperit că trebuie să învețe economie, marketing, evaluări și management pentru a avea succes în acest sector.
El subliniază că domeniul insolvenței presupune mult mai mult decât cunoștințe juridice, fiind nevoie de o înțelegere complexă a proceselor economice și a managementului firmei aflate în dificultate. În această activitate, a constatat că starea de stres și impulsurile instinctuale pot bloca raționamentul și deciziile obiective.
Insolvența, o boală și șansa de tratament
Vasile consideră insolvența ca pe o „boală” a companiilor, dar afirmă că poate fi tratată dacă este identificată și gestionată din timp. Statistic, peste 80% dintre companii ajung în insolvență prea târziu, iar această procedură nu trebuie percepută ca un final, ci ca o șansă de redresare.
El evidențiază că, în țările nordice și în Anglia, aproximativ 25% dintre cei care suferă eșecuri revin în afaceri, comparativ cu doar 10% în estul și sudul Europei. În opinia sa, eșecul trebuie perceput ca o lecție, nu ca un sfârșit.
De la învățătura de la sat la antreprenoriat
Experiența din mediul rural i-a rămas lui Vasile ca un ghid în abordarea situațiilor de criză. Spiritul pedagogic, spune el, este esențial în momentul în care trebuie să explici și să gestionezi situații dificile.
După ce a condus o companie mare din zona insolvenței, a decis să revină în antreprenoriat, însă într-o formulă diferită. A realizat un proiect inteligent, combinând experiența cu inovația, și a fondat Azitis, o platformă pentru vânzări online de active din insolvență. Scopul platformei este democratizarea procesului de licitație și facilitarea accesului la oportunități pentru publicul larg.
Provocări și succesuri în implementare
La început, inovația a întâmpinat scepticism din partea pieței, pentru că industria insolvencia era obișnuită cu reguli și cutume vechi. În plus, nu avea garanția succesului și a rezultatelor concrete și a resurselor suficiente pentru a susține riscurile.
Însă, în timp, credibilitatea platformei a crescut, iar rezultatele financiare au dovedit faptul că ideea a fost bine fundamentată. Vasile relatează că nu a avut luxul de a se întreba dacă e o greșeală, ci a considerat că trebuie să scoată produsul pe piață și să asigure funcționarea acestuia.
Curajul de a reinventa și de a crede în proiecte
După experiența în insolvență și în managementul de startup-uri, Vasile își păstrează optimismul în traseul antreprenorial. El crede că prejudecățile legate de eșec se pot depăși dacă oamenii privesc greșelile ca pe lecții utile.
Pentru el, cheia succesului rămâne să nu te lași doborât de obstacole și să continui să încerci, adaptând mereu abordarea. Cele mai importante realizări, afirmă, sunt cele în care lasă o amprentă semnificativă atât pentru alți, cât și pentru propria dezvoltare.
In final, acesta este un exemplu despre cum un tânăr dintr-un sat uitat de lume, prin ambiție și muncă, a reușit să evolueze și să-și păstreze în suflet dorința de a demonstra că locul din care pleci nu îți limitează destinul.
