O afecțiune dentară rar cunoscută, dar frecventă în rândul copiilor din anumite regiuni ale lumii, afectează aproximativ 28% dintre copiii din Scandinavia, fiind printre cele mai răspândite probleme stomatologice disponibile în statisticile actuale. Numită MIH, această boală se caracterizează prin perturbarea formării smalțului dentar în primii doi ani de viață ai copilului, fără legătură cu obiceiurile de igienă sau dieta, fiind încă o enigmă pentru lumea stomatologică.
Ce este MIH?
MIH, abreviere pentru „Molar Incisor Hypomineralization”, implică o dezvoltare necorespunzătoare a smalțului dentar. La pacienții afectați, acest strat exterior al dinților, cel mai dur și stabil material din corp, conține un nivel mai redus de minerale. În faza de formare, dinții permanenți care se dezvoltă în interiorul maxilarului devin vulnerabili, în special molarii de șase ani și dinții frontali. Ca urmare, aceștia pot prezenta un aspect diferit și pot fi mai predispuși la fracturi.
Datorită acestei structurări alterate, copiii pot experimenta durere la periaj sau la contactul cu alimente și băuturi reci sau calde. Sensibilitatea sau durerea sunt frecvent întâlnite, fapt care îi determină să evite igiena orală și să manifeste teamă față de tratamentele stomatologice.
Cauze posibile ale MIH
Studiile indică cinci factori ce pot influența apariția MIH, însă motivul exact rămâne necunoscut. Printre acestea se numără boli prelungite în copilărie, precum febra sau infecțiile, șederea pe termen lung sub antibiotice, complicații în timpul sarcinii sau la naștere, factori de mediu precum poluarea și carențe nutriționale, în special de vitamina D. De asemenea, susceptibilitatea genetică pare să joace un rol, unele cazuri fiind mai frecvent întâlnite în anumite familii sau populații.
Ce pot face părinții?
În condițiile actuale, MIH nu poate fi prevenită. Părinții pot însă adopta măsuri pentru a proteja dinții copilului. Este recomandat să asigure o igienă orală corectă, folosind pastă de dinți cu fluor și periaj regulat, pentru a minimiza riscul de apariție a cariilor secundare.
Este important să fie menținută o relație deschisă cu medicul stomatolog și să se comunice orice durere sau sensibilitate, pentru a preveni agravarea afecțiunii. În plus, părinții trebuie să înțeleagă că protejarea dinților implica și vizite regulate la specialist, pentru monitorizarea și tratamentul precoce al eventualelor probleme.
Intervenția medicului stomatolog
Dacă un copil este diagnosticat cu MIH, medicul stomatolog va evalua severitatea bolii și va decide tratamentul adecvat. În cazurile ușoare, se recomandă aplicarea de gel concentrat de fluor sau sigilarea dinților cu un strat de plastic pentru protecție împotriva cariilor.
Pentru forme moderate, se pot realiza obturații temporare, fiind necesară anestezia din cauza sensibilității accentuate. În cazurile severe, dacă prognosticul este nefavorabil, medicul poate sugera extragerea dinților afectați, cu precădere între vârsta de opt și zece ani.
Tratamentul estetic la copiii mai mari include albirea combinată cu infiltrații de rășină fluidă, pentru a acoperi decolorările și a repune dintele în aspect normal. La maturitate, molarii grav afectați pot beneficia de coroane sau incrustații din porțelan, pentru funcție și estetică.
Studiile și observațiile clinice arată că MIH poate avea un impact semnificativ asupra sănătății orale și vanității copilului, însă, în prezent, tratamentele disponibile se concentrează pe ameliorarea simptomelor și restaurarea structurii dentare afectate.
