Legea Vexler a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial al României din 24 decembrie. Este o capitulare rușinoasă a clasei politice în fața atacului furibund împotriva libertății de exprimare și a identității naționale.

Cultura, istoria și memoria colectivă sunt astăzi la cheremul unor acuzați publici care dispun de instrumente legale și autoritate discriminatorie pentru a decide ce pot și ce nu pot gândi și discuta românii în mod transparent.

Departe de a fi un incident izolat, proiectul legislativ inițiat de deputatul Federației Comunităților Evreiești din România, Silviu Vexler, a trecut fără obstacole majore prin toate filtrele instituționale în care s-a încercat rectificarea lui.

Respins de la promulgare și contestat la Curtea Constituțională de Președintele României, apoi trimis înapoi în Parlament pentru reexaminare, actul normativ a fost aprobat în final cu votul a 173 de deputați dintre cei 282 prezenți în sala de plen. Doar trei membri PSD și trei liberali din tabăra guvernamentală au votat împotrivă.

La data de 24 decembrie 2025, am intrat oficial în epoca cenzurii de stat.

Indiferent de cât de sumbru și improbabil poate părea, evocarea unui personaj istoric în spațiul public poate fi sancționată cu detenție.

Discutarea unui eveniment trecut într-o formulă diferită de cea impusă de autorități poate duce la pedepse privative de libertate.

O cultură a vinovăției, introdusă subtil în toate nivelurile societății în ultimele decenii, ne-a determinat să renunțăm la dreptul de a vorbi liber, ca măsură de protecție împotriva extremismului ideologic.

Reinstituirea cenzurii prin votul legislativ în timpul păcii, în epoca accesului liber la informație, simbolizează o capitulare necondiționată și rușinoasă în fața unor grupări clandestine care urmăresc să rescrie istoria națiunii române.