Studiul, realizat de cercetători de la Max Planck Institute for Solar System Research și Universitatea din Chicago, aduce noi perspective asupra originii Lunii și asupra dezvoltării timpurii a Pământului, notează publicația Science Alert.

Analize isotopice și origine corpului Theia în formarea Lunii

Cercetătorii au examinat probe prelevate de pe Pământ, de pe Lună și din diferite tipuri de meteoriți pentru a compara rapoartele izotopice ale diverselor elemente. Izotopii acționează ca o „amprentă chimică” a mediului în care a fost format un corp ceresc. Concluziile au arătat că, deși mantaua Pământului și scoarța Lunii sunt chimic aproape identice, Theia avea un profil izotopic diferit, provenind dintr-o zonă mai apropiată de Soare.

Aceasta sugerează că originea Theia și procesul de formare a Lunii sunt direct legate de variațiile din norul molecular care a generat Sistemul Solar. Theia ar fi acumulat materiale din regiuni mai calde din apropierea Soarelui, iar apoi a intrat în coliziune cu proto-Pământul într-un impact devastator.

Impact asupra originii Theia și formării Lunii

Impactul major a generat topirea ambelor corpuri, iar materialul ejectat a determinat formarea Lunii. O parte din fierul și molibdenul prezent în mantaua Pământului ar fi fost aduse de Theia, după fuzionarea nucleului său bogat în metale grele cu nucleul proto-Pământului.

„Este foarte probabil ca Pământul și Theia să fi fost vecini apropiați în sistemul interior al nostru solar”, afirmă geochimistul Timo Hopp, autor principal al cercetării.

În prezent, Luna se îndepărtează de Pământ cu aproximativ 3,8 centimetri anual, amintind constant despre coliziunea inițială care a schimbat pentru totdeauna evoluția planetei noastre.