Alaska traversează o perioadă de schimbări sezoniere semnificative în topirea ghețarilor, conform unui studiu recent. Investigarea realizată de Universitatea Fairbanks relevă că, pentru fiecare grad Celsius creștere a temperaturii medii de vară, durata perioadei de topire a ghețarilor se extinde cu aproximativ trei săptămâni. Cercetarea utilizează observații radar prin satelit pentru a monitoriza evoluția ghețarilor din regiune.

Monitorizarea ghețarilor cu radar SAR

Studiul utilizează radarul cu apertură sintetică (SAR), care poate colecta date în condiții de întuneric sau nori, fiind independent de lumina solară. Radarul monitorizează limitele de zăpadă ale ghețarilor pe tot parcursul anului, spre deosebire de metodele optice tradiționale, ce sunt utilizate numai la sfârșitul sezonului de topire.

Echipa de cercetare a analizat variabilele sezoniere pe aproape toate ghețarii din Alaska, în perioada 2016-2024. Prin utilizarea radarului SAR, au putut determina cu precizie zilele de topire, intervale de 24 de ore în care ghețarii se topeau complet sau parțial.

Impactul temperaturii și al căldurii asupra ghețarilor

Conform studiului, creșterea numărului de zile de topire indică o prelungire a sezonului de încălzire. Odată cu această extindere, ghețarii pierd mai multă gheață, ceea ce contribuie la descreșterea masei glaciare.

Evenimentele de val extrem de cald, cum ar fi valul de căldură din iunie-iulie 2019, au avut un impact semnificativ. În timpul acestor perioade, limita de zăpadă glaciară s-a deplasat cu aproape 106 metri mai sus decât în mod obișnuit, rămânând expusă mai mult timp. Pentru comparație, în condiții normale, aceste limite nu ating altitudini similare decât după două luni.

Căldura intensă a redus, de asemenea, stratul de zăpadă protejator cu până la 28%, ceea ce a accelerat pierderea de gheață pe văile glaciarilor.

Importanța monitorizării și anticipării topirii

Radarul SAR a devenit un instrument esențial pentru observarea permanentă și automată a ghețarilor, oferind date accesibile indiferent de condițiile atmosferice sau de lumina soarelui. Această metodă permite o estimare mai precisă a extinderii topirii și, implicit, poate ajuta la anticiparea modificărilor în linia de zăpadă.

Specialiștii au observat că diferențele între ghețarii de pe coasta munților și cei din interiorul continentului sunt semnificative. Ghețarii coastelor reacționează mai intens la valurile de căldură, diminuându-și stratul de zăpadă mai rapid și atingând limitele de zăpadă mai sus față de cei din interior.

Wells, conducătorul studiului, menționează că această variație sugerează un răspuns diferit la factorii climatici, chiar dacă ratele generale de pierdere de gheață sunt similare. După cum explică, ghețarii coastal sunt mai sensibili la căldură, răspunzând mai rapid la variațiile de temperatură.

Implicații pentru prognoza topirii pe viitor

Studiul evidențiază că corelațiile dintre temperatură și perioadele de topire oferă o perspectivă asupra modului în care ghețarii vor reacționa în clima mai caldă. Creșterea duratei sezonului de topire și reducerea acoperirii cu zăpadă pot accelera pierderea de masă glaciară.

Autorii subliniază că aceste descoperiri sunt importante pentru modele de predicție a retragerii ghețarilor, permițând estimări mai precise asupra impactului schimbărilor climatice în regiune.

În perioada celui mai intens val de căldură, din iunie-iulie 2019, ghețarii au fost afectați pe aproape întreaga suprafață glaciară a statului, exceptând lanțul muntos Brooks. Rezultatele indică faptul că această perioadă de temperaturi ridicate a prelungit perioada de expunere a gheții lipsiți de strat de zăpadă de până la 106 metri în altitudine, comparativ cu perioadele obișnuite, contribuind la un procent semnificativ de pierdere de gheață.

Studiul confirmă astfel sensibilitatea ghețarilor din Alaska la variațiile climatice pe termen scurt și evidențiază diferențele de comportament între gleturile aflate în zonele de coastă și cele din interiorul continentului.