Stadionul ”Dinamo” din Șoseaua Ștefan cel Mare este în curs de demolare pentru a face loc unei arene moderne. Inaugurat în urmă cu aproape nouă decenii, complexul din ”Groapă” avea o capacitate de peste 15.000 de locuri. Inițial, această arenă era proiectată să aibă o capacitate remarcabilă, depășind orice construcție similară din țară. De asemenea, fără intervenția a doi lideri importanți ai regimului, Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu, numele stadionului ar fi fost diferit.

Istoria construcției fostului stadion Dinamo

La cea mai recentă ediție a emisiunii ”Oldies But Goldies”, dedicată realizărilor și evenimentelor memorabile din sportul românesc, Horia Ivanovici și Andrei Vochin au discutat despre începuturile anului în domeniul istoriei sportive: demolarea stadionului Dinamo.

Ziua de marți, 20 ianuarie 2026, va rămâne una memorabilă pentru suporterii echipei Dinamo. În jurul prânzului, buldozerele au intrat în Șoseaua Ștefan cel Mare. Demolările vechiului stadion au început și au fost urmate de emoții și nostalgie din partea sute de fani și personalități marcante ale clubului alb-roșu, care și-au spus adio trecutului.

Horia Ivanovici și Andrei Vochin au împărtășit povești și anecdote mai puțin cunoscute despre ceea ce a reprezentat stadionul Dinamo: momentul inaugurării, rolul esențial al apariției clubului sportiv (1948) și formarea celui mai important club sportiv din România.

”Parcul sportiv Dinamo, așa cum îl cunoaștem astăzi, a fost inaugurat în 1951. Inițial, se afla într-o zonă periferică a Bucureștiului, însă acum este în centrul orașului. La acea vreme, această zonă era o margine de București, cu numeroase moșii boierești și terenuri extinse.

În 1938, pe acest teren, unde fuseseră niște hipodromuri, s-a propus construirea unui loc pentru jocuri de rugby, având în vedere existența clubului Viforul Dacia, zonă care avea să devină de patru ori campioană națională la rugby (…).

La acea vreme, în locul hipodromurilor s-a construit un velodrom, pentru ciclism, fiind foarte popular. S-a realizat și un stadion de rugby, locul unde evolua echipa câștigătoare a nației, precum și o echipă districtuală de fotbal din Liga a IV-a. Astfel, acolo a început practic și fotbalul.

După al Doilea Război Mondial, odată cu sosirea regimului comunist, totul a fost reorganizat. Echipele private au fost obligate să se afilieze unor sindicate. De exemplu, Unirea Tricolor, o formație importantă din Divizia A, a fost constrânsă să se alinieze sindicatului Ministerului Apărării. Astfel, din unirea a două echipe private, Unirea Tricolor și Ciocanul, s-a format o echipă unică, care avea să devină Dinamo, fiind reprezentată în Liga 1 și Liga a II-a.

Cert este că Dinamo a înlocuit echipele Unirea Tricolor și Ciocanul, fiind inaugurat în 1948. Acest club sportiv avea nevoie de o bază sportivă adecvată, susține Andrei Vochin.

Capacitatea inițială a stadionului Dinamo, acum demolat

Stadionul Dinamo, aflat acum în proces de demolare, ar fi putut avea o istorie complet diferită. În anii 1950, planul era ca această arenă să intre în Cartea Recordurilor, cu o capacitate impresionantă de 80.000 de locuri. Însă, liderii comuniști de atunci au intervenit și au stopat proiectul.

”Unele dintre stadioanele noastre au fost afectate de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De exemplu, Stadionul Republicii, anterior cunoscut sub denumirea de ONEF sau ANEF, a fost bombardat și reconstruit în doar 80 de zile, fiind o realizare impresionantă.

Construcția stadionului Dinamo a început în 1948, iar în presa vremii se vehicula ideea unui stadion cu 80.000 de locuri. Cu toate acestea, proiectul a fost abandonat. Inițial, planul prevedea un stadion de 80.000 de locuri, dar acest lucru s-a schimbat.

Numele posibil al stadionului Dinamo și motivele opoziției lui Gheorghiu Dej și Ceaușescu

De ce nu s-a consolidat ideea unui stadion de 80.000 de locuri? ”Stadionul României” nu a mai fost construi în Ștefan cel Mare. În 1953, țara noastră urma să organizeze Festivalul Mondial al Tineretului.

Având în vedere această planificare, Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu, susținuți de apropiați, au propus construirea unui alt stadion. Așa s-a ajuns la planurile pentru ”23 August”, care ulterior a devenit ”Lia Manoliu”.

„Proiectul de 80.000 de locuri a fost oprit. În 1953, când trebuia să organizăm festivalul mondial al tineretului, liderii au decis construirea unui stadion separat, într-o altă zonă, ceea ce a dat naștere fostului stadion ”23 August” și, mai târziu, Arena Națională, cu o capacitate de 80.000 de locuri.

(n.r. Inițial, stadionul Dinamo ar fi putut avea 80.000 de locuri, devenind astfel cel mai important. În final, acesta a fost realizat cu o capacitate de 25.000 de locuri, în condițiile în care acesta este numărul actual de locuri de la inaugurare. Așa se menține și în prezent, cu scaune sau tribune fără scaune).