Tranziţia către un nou sistem de pensii în Olanda va deveni decisivă în data de 1 ianuarie, când aproximativ 9,5 milioane de pensii vor fi transferate către un model bazat pe conturi personale, marcând sfârşitul marii „puşculiţe colective” de fonduri de pensii. Această schimbare permite asumarea unui grad mai mare de risc investițional și a generat deja tensiuni, relatează miercuri agenţia EFE, citată de Agerpres.

Sistemul de pensii ocupaţionale olandez, cel mai extins din Uniunea Europeană, cu active de aproape două trilioane de euro, trece de la promisiuni de siguranţă la acceptarea dinamicii pieţei, în încercarea de a-l face mai durabil pe termen lung într-o economie în continuă îmbătrânire.

Reforma nu va afecta pensia de stat de bază (AOW), susţinută din taxe și nelegată de salariu, sau planurile private individuale, ci pilonul principal al sistemului olandez: pensiile administrate de fonduri sectoriale precum cel sanitar, construcţii, metalurgie sau administrație publică, care acum concentrează cea mai mare parte a economiilor pentru pensionare.

Până acum, aceste fonduri funcţionau ca un fond comun, de natură colectivă şi obligatorie, în care contribuiau cei mai tineri pentru pensiile persoanelor mai în vârstă, iar riscul investiţional era limitat, asigurând pensii mai stabile deși adesea fără a compensa complet inflaţia.

Timp de decenii, acest sistem a funcţionat astfel: fondurile promiteau o pensie bazată pe salariu și anii de muncă, investind în obligaţiuni de stat și derivate ale ratelor dobânzilor; însă, perioadele cu dobânzi reduse și îmbătrânirea populaţiei complică compensarea inflaţiei și pot duce la reduceri.

Ca răspuns la această situaţie, Olanda a aprobat o reformă aflată în vigoare din 2023, cu aplicare progresivă până în 2028, care modifică această schemă: patrimoniul fiecărui fond este împărţit în „conturi personale potenţiale”, iar valoarea pensiei depinde acum de contribuţiile individuale și de randamentul investiţiilor.

Schimbarea permite fondurilor să îşi asume riscuri investiţionale mai mari, cu o proporţie crescută de acţiuni, obligaţiuni corporative sau ipoteci, adaptate profilului de risc în funcție de vârstă. Astfel, cei aproape de pensionare rămân mai protejaţi.

Pe 1 ianuarie, primul cohort de fonduri, gestionând peste 500 de miliarde de euro, va adopta noul sistem, având la dispoziție un an pentru a-și reconfigura portofoliile, a calcula distribuția, a implementa majorările inițiale și a aloca compensațiile prevăzute. Alte fonduri, precum cel al funcţionarilor, ABP, vor demara tranziția în 2027.

Pentru a ajusta efectele disparităţii intergeneraţionale, vor fi oferite compensaţii unice, în special persoanelor cu vârste între 40 şi 50 de ani, care, în vechiul sistem, au contribuit la pensiile generaţiilor mai în vârstă, fără a beneficia ulterior de acele avantaje.

Această reformă are și implicații externe. Olanda gestionează unele dintre cele mai mari fonduri de economii pentru pensii din lume, iar orice modificare în modul de investire a acestor fonduri are impact pe piețele internaționale, în special pe cele europene de datorii, aflate în momente delicate.

Marile fonduri de pensii din Olanda erau frecvent cumpărători de datorie publică pe termen lung și își vor reduce aceste investiții, chiar în timp ce statele europene trebuie să atragă fonduri pentru a finanța cheltuielile viitoare.

Germania a anunțat creșteri ale datoriei pentru stimularea economiei, în timp ce țări cu risc mai mare, precum Italia și Spania, ar putea beneficia dacă investitorii caută randamente alternative, în contextul schimbărilor din Olanda.

Tranziţia a declanșat acțiuni în justiție. Organizații ale pensionarilor au intentat procese împotriva fondurilor, considerând că își pierd drepturile de indexare accumulate în tranziția la noul sistem și calificând această schimbare drept o „expropriere fără despăgubire”. Ele urmăresc ca această cauză să fie analizată de Curtea de Justiție a UE pentru verificarea respectării normelor europene de protecție a proprietății.

De asemenea, apare îngrijorare între angajați ce își schimbă locul de muncă sau reduc programul înainte de finalizarea tranziției, deoarece își pot pierde o parte sau întreaga compensație.

Supervizorul sistemului, Banca Centrală a Ţărilor de Jos (DNB), analizează planurile de tranziție și verifică dacă distribuția activelor este echitabilă între pensionari și angajați. Avertizează însă asupra unor riscuri, inclusiv expunerea la acțiuni din sectorul tehnologic legate de bula inteligenței artificiale.

În iulie, aceste fonduri au investit peste 150 de miliarde de euro în acțiuni din domeniul tehnologic, reprezentând 43% din portofoliul lor de acțiuni și cu o creștere de 50% față de 2020, concentrându-se predominant pe companii americane.