Împrumutul, contractat în anul 1992 pe o perioadă de 30 de ani, a fost utilizat pentru achiziția de materie primă destinată industriei textile din România, prin intermediul operatorilor economici desemnați. Din cauza falimentului sau radierii acestor entități, creanțele nu au putut fi recuperate. Cele trei companii rămase în urmă cu plățile și radiate sunt SC Textilcotton SA, SC Impex Overseas Corp SRL și SC Tuvic Impex SRL, conform Agerpres.

Statul român preia integral responsabilitatea pentru aceste datorii, asigurând respectarea obligațiilor internaționale, evitarea penalităților suplimentare și menținerea relațiilor comerciale și diplomatice cu partenerii americani.

Suma datorată la data de 30 iunie 2025 era de 6,793 milioane de dolari americani, incluzând rate de principal neachitate (4,890 milioane dolari), dobânzi inițiale neachitate (821.066 dolari) și penalități de întârziere (1,081 milioane dolari), la care se vor adăuga eventuale penalități și cheltuieli de transfer până la efectuarea plății.

La data de 30 septembrie 2025, suma totală de plată, inclusiv penalitățile, conform Declarației de restanțe transmisă de USDA, este de 6,830 milioane de dolari americani, sumă care urmează a fi alocată în bugetul MEDAT din anul 2026, plus penalitățile acumulate până la plata, precum și costurile de transfer bancar.

Plata va fi realizată prin bugetul Ministerului Economiei, într-o poziție bugetară distinctă, facilitează gestionarea directă și transparentă a fondurilor. Actul normativ stabilește cadrul legal pentru determinarea sumelor datorate, efectuarea plăților și integrarea acestora în bugetul de stat, clarificând situația datoriei istorice și protejând interesele financiare ale României.

Prin această măsură, România păstrează statutul de „Datorie de Încredere”, care sprijină participarea la programe internaționale de achiziții, asigură transparența în administrarea fondurilor publice și întărește responsabilitatea statului în relațiile externe.

Ministerul Economiei coordonează întreg procesul, inclusiv transmiterea datelor către Departamentul Agriculturii al SUA, gestionarea fondurilor și aplicarea legislației relevante, finalizând astfel un proces început în 1992 și continuat prin mai multe memorandumuri și proiecte legislative nefinalizate anterior.