Psihologi și neurocercetători explică faptul că reacția de „luptă sau evasivă” pregătește organismul pentru acțiune, însă nu determină comportamentul final.

Decizia de a interveni depinde de modul în care o persoană percepe situația, de așteptări, educație și experiențe anterioare.

Un exemplu este Darryn Frost, funcționar public britanic, care a intervenit în atacul terorist de la London Bridge din 2019, utilizând un colț de narval pentru a imobiliza agresorul.

El declară că nu a acționat din impuls, ci după ce a constatat că trebuie să oprească violența pentru a preveni alte victime.

Frost descrie o stare de concentrare intensă, în care percepția timpului și a sunetelor s-a schimbat.

Neurocercetătorul Daniel Glaser afirmă că reacțiile apar înainte ca indivizii să fie conștienți de ele, însă direcția acțiunii depinde de interpretarea pericolului.

Conform acestuia, curajul nu este o reacție automată, ci rezultatul unui ansamblu de factori personali.

Psihologul Craig Jackson menționează că nu există un profil standard pentru „erou”, observează The Guardian.

Intervențiile pot veni din partea oricui, indiferent de vârstă sau condiție fizică, făcând atacatorii imprevizibili în fața reacțiilor civice.

Cazuri asemănătoare au avut loc în ultimii ani în Marea Britanie și Australia, unde martori fără pregătire specială au intervenit pentru a salva alte persoane.

Experții afirmă că astfel de gesturi demonstrează capacitatea persoanelor obișnuite de a lua decizii rapide în situații critice, dincolo de frică.