Economica.net a realizat, la invitația Greenpeace, o vizită în două dintre aceste proiecte de sustenabilitate energetică din Olanda.

Primul este Culemborg,, un oraș de aproximativ 30.000 de locuitori, situat aproape de Utrecht. Aici, un grup de rezidenți administrează o rețea de încălzire centralizată, înființată prin cooperativa Thermo Bello în anul 2009.

Centrala utilizează o pompă de căldură cu o capacitate de un megawatt. Aceasta, cu ajutorul unui schimbător de căldură, folosește energia termică a apei provenite dintr-o instalație din proximitate, unde apa subterană este purificată pentru consumul uman și apoi răcită. În situații de avarie a pompei sau în condiții de temperaturi extrem de joase, tipic în Rareori în Olanda, sunt disponibile două încălzitoare pe gaz cu o capacitate combinată de 1,7 Megawați.

„În acest district, coexistă multiple inițiative civice, printre care și Thermo Bello. Alte proiecte includ o fermă urbană, un serviciu de car-sharing, un acoperiș cu panouri fotovoltaice, o cooperativă pentru autoturisme electrice și un grup responsabil de întreținerea spațiilor verzi publice”, declară Gerwin Verschuur, directorul companiei Thermo Bello.

Inițial, proiectul a atras un mic grup de entuziaști, dornici să-l pună în practică. Ulterior, și alți rezidenți au manifestat interes, dar preferau să urmărească dezvoltarea inițiativei. S-au format patru grupuri de lucru dedicate comunicării, organizării, finanțelor și tehnologiei. Împreună, aceștia au elaborat planul de afaceri.

Totul a început odată cu achiziția de către compania locală de apă a unei rețele de încălzire, pe care aceasta nu mai dorea să o administreze. Comunele nu și-au exprimat interesul de a prelua activitatea, astfel încât locuitorii au fost întrebați dacă doresc să o gestioneze ei înșiși.

„Unii membrii aveau experiență în domeniul termoficării urbane și au considerat că reprezintă o oportunitate semnificativă. Am decis să valorificăm această șansă și să elaborăm un plan de achiziție pentru activitatea de la compania de apă. Astfel, în 18 luni am finalizat transferul”, explică Gerwin Verschuur.

Finanțarea rețelei: contribuții ale membrilor, credite bancare și transparență totală

Rezidenții au constituit cooperativa Thermo Bello, înființând o societate cu răspundere limitată. Fiecare membru a contribuit cu minimum 250 de euro pentru fiecare acțiune achiziționată, totalizând o sumă de 42.000 de euro, la care s-a adăugat o contribuție de 10.000 de euro din partea unei firme private. Prețul de achiziție a centralei a fost de 150.000 de euro, diferența fiind acoperită printr-un credit bancar.

„Am început producția de energie termică sub administrație independentă în 2009. Astfel, avem peste 16 ani de experiență. Până în 2019, nu mai aveam datorii bancare, toate împrumuturile fiind rambursate. În al doilea an, am contractat un credit suplimentar de 100.000 de euro pentru extinderea rețelei către o școală gimnazială”, adaugă Gerwin Verschuur.

Începând cu 2021, s-au făcut reparații. Au fost înlocuite două cazane vechi, pompa de căldură, schimbătorul de căldură și cele două pompe de distribuție. Pentru finanțare, au fost obținute un împrumut de 350.000 de euro și contribuții de 80.000 de euro ale membrilor cooperativelor.

Cooperativa numără în prezent 60 de membri, însă nu toți cei conectați la sistem sunt membri ai acesteia. Rețeaua deservește 230 de clădiri, inclusiv o școală cu 5.000 de elevi, o grădiniță și birouri.

Costul facturilor este redus semnificativ

Deoarece locuințele din comunitate sunt bine izolate, Gerwin Verschuur afirmă că necesarul de energie este mai redus comparativ cu o casă tipică din Olanda: 25 de Gigajouli anual, față de 40. Astfel, cheltuielile pentru încălzire sunt ținute sub control, iar prețul unui sistem de încălzire bazat pe această rețea este comparabil cu cel al sistemelor alimentate cu gaze naturale. Un alt avantaj este că, fiind o investiție sustenabilă, nu se plătesc impozite pe profitul companiei de termoficare.

„Am demonstrat reziliență în timpul crizei energetice generate de conflictul din Ucraina. În timp ce prețurile la încălzire s-au triplat în alte zone, noi am majorat tarifele cu doar 50%”, afirmă Verschuur, anterior angajat în administrația Comisiei Europene, în domeniul agriculturii ecologice.

„Factura lunară pentru o locuință variază între 70 și 160 de euro, în funcție de suprafață”, completează el. „Nu facem diferență între sezonul de vară și cel de iarnă, chiar dacă vara nu se utilizează încălzirea, costul fiind repartizat uniform pe tot anul”, explică Verschuur.

Proiectul din Culemborg reprezintă o situație excepțională deoarece compania Vitens, furnizorul de apă și vânzător al rețelei de încălzire, a fost dispusă să vândă și a redus valoarea acesteia cu 90%. Acesta a fost un proiect pilot în Olanda, demonstrând că inițiativele comunitare pot fi realizabile.

Amsterdam WG-terrein: un cartier implicat în construirea propriei rețele de termoficare

Un alt exemplu de succes este situat în capitala olandeză, în cartierul WG-terrein, format din aproximativ 800 de apartamente și 600 de spații comerciale, lângă centrul orașului. Zona se află în faza de construcție a unei rețele proprii de încălzire.

Aici, rezidenții și unitățile comerciale, inclusiv un cinematograf, folosesc centrale individuale pe gaz sau pompe de căldură pentru blocuri. În prezent, lucrările de infrastructură sunt în desfășurare și se instalează țevile și pompele de căldură, urmând ca în mai 2026 să devină funcțională noua rețea. Deși nu au avut avantajul achiziției unei rețele deja existente, au reușit să atragă fonduri subvenționale de la guvern și administrație locală pentru proiectul denumit Ketelhuis WG.

Proiectul a început în 2018 cu o inițiativă a unui grup de vecini, coordonată de Ina Sok, responsabilă cu centrul comunitar local. Unul dintre locuitori s-a plâns de lentoarea procesului de tranziție energetică, ceea ce a mobilizat un grup de 10 cetățeni preocupați de soluția energetică. De-a lungul timpului, au extins activitatea grupului, informând și colectând idei pentru implementare.

Scarabilitatea proiectului a fost influențată și de creșterea prețurilor la gaz, asociată conflictului din Ucraina. În plus, comunitatea a fost unită de dorința de a realiza ceva pozitiv pentru mediul înconjurător, în ciuda diversității majorității clădirilor, construite între anii 1880 și 2002, și a proprietarilor multipli.

„Pentru a începe, a fost nevoie de votul a cel puțin 70% dintre vecini. Proiectul utilizează energie termică extrasă din canalele de apă superficiale ale țării, depozitată în adâncimi de circa 200 de metri pentru utilizarea sezonieră. Inovativ, această tehnologie combina geotermalul și energia acvatermală, fiind prima din regiune care înlocuiește sistemele conventionale bazate pe gaze.”

Supraeaga de 1.200 de gospodării, repartizate în 30 de clădiri, include o școală, o grădiniță, un cinema, toate situate în fostul complex al unui spital de neurologie, ce a fost transformat în spații de locuire, apartamente sociale și studiouri pentru artiști, înainte de demolare.

„Avem un centru comunitar sigur. Clădirile diverse din zonă ne-au permis obținerea unei subvenții majore de la guvern. Credem că, dacă am reușit aici, se poate realiza oriunde. Cu toate acestea, proiectul este dificil din cauza vechimii clădirilor, construite între 1880 și 2002, și a proprietarilor multipli”, explică Ina Sok.

Per ansamblu, zona este împărțită în cinci grupuri de lucru, fiecare cu responsabilități specifice, de la aspecte tehnice la cele financiare.

„Impartirea sarcinilor și întâlnirile regulate au fost cheia succesului. Ne-am organizat ca un start-up, iar implicarea fiecărui membru a fost esențială pentru progres. Acest proces reprezintă o tranziție de la o inițiativă mică la o companie structurată”, afirmă Ina Sok.

Proiectul impactează viața comunității: modul de funcționare

Proiectul implică colectarea apei din Canalul Jacob van Lennep, în primii 20 de centimetri de suprafață, încălziți de razele soarelui. Apa preluată este transportată într-un spațiu tehnic unde energia termică este extrasă cu ajutorul unui schimbător și transferată către un canal situat aproximativ 180 de metri adâncime, unde temperatura rămâne constantă pe tot parcursul anului. Apa este apoi pompată înapoi în locuințe în sezonul rece.

Energia electrică necesară pentru funcționarea pompelor provine dintr-un parc eolian, acoperind în proporție de 60% din consum; restul fiind achiziționat de pe piață.

„Investiția totală se ridică la 30 de milioane de euro, din care 13 milioane sunt subvenționate, iar 1,5 milioane provin de la Rijkswaterstaat, autoritatea națională pentru gestionarea canalelor de apă. Vom lua un credit de 8 milioane și cheltuielile de întreținere vor fi acoperite de utilizatori, fiecare contribuind cu 3.500 de euro pentru un apartament tipic. Pentru locuințele închiriate, costurile vor fi susținute de asociația de locuințe”, explică Theo Konijn, responsabil pentru planul financiar.

Rezidenții estimează că, datorită izolației eficiente, consumul lor anual de energie este de 25 GJ, comparativ cu 40 GJ în mod obișnuit în zonă, ceea ce menține costurile la un nivel avantajos, iar prețul încălzirii este comparabil cu cele ale sistemelor pe bază de gaze naturale. În plus, fiind un proiect de energie regenerabilă, se elimină impozitul pe profit.

„Rezistența noastră în timpul crizei energetice s-a dovedit remarcabilă. În timp ce prețul pentru încălzire a crescut cu până la 200%, noi am majorat tarifele doar cu 50%”, afirmă Verschuur. El menține că factura lunară variază între 70 și 160 de euro, în funcție de dimensiunea locuinței, și că cheltuiala este echitabil repartizată pe tot parcursul anului, indiferent de sezon.

Acest program olandez evidențiază beneficiile amplorii și sustenabilității inițiativelor comunitare, demonstrând că și în condiții dificile poate fi implementată o rețea de energie regenerabilă și eficientă.