Naționala României, echipată în tricolor, visează să obțină calificarea la Campionatul Mondial din 2026, care va avea loc în Statele Unite, Canada și Mexic, însă istoria rămâne prezentă în amintirea reprezentativei noastre.

Primul episod neplăcut din istoria echipei naționale a României

Naționala României nu a reușit vreodată să câștige vreun meci de baraj pentru calificare la un turneu final și a avut de-a lungul timpului înfruntări neașteptate. Un exemplu semnificativ este întâlnirea cu Cuba, de la Campionatul Mondial din 1938, din Franța, când tricolorii au fost învinși, deși erau considerați favoriți. Primul meci s-a încheiat egal, 3-3, fiind necesară o rejucare.

„În 1938 am avut deja a treia experiență la Cupa Mondială. Se presupunea că vor avea loc meciuri de calificare, iar noi ar fi trebuit să jucăm împotriva Egiptului, însă aceștia au renunțat, astfel că ne-am calificat fără a juca. Am fost în avantaj la meciurile la masa verde. La acea competiție au participat 16 echipe, însă au jucat doar 15, deoarece Austria a fost anexată de Germania nazistă. Câteva echipe austriece au evoluat pentru germani. Turneul s-a desfășurat direct în faza optimilor, fără faze de grupe.

Printre echipe s-a aflat și Suedia, care a avut liber. Noi am avut noroc și am fost repartizați cu Cuba. La acea vreme, majoritatea jucătorilor nu aveau legătură cu profesionismul și erau amatori. Practic, nu avem tradiție în fotbal. Ei au fost învinși de reprezentanți ai unor oameni care fumau trabucuri și savurau cocktail-uri pe plajă. Cu toate acestea, eram considerați favoriți. Echipa noastră includea jucători importanți. Prima partidă a fost la Toulouse, la o săptămână după sosire. Cubanezii au sosit cu o zi înaintea meciului, în timp ce noi am urmat un program de cantonament cu diverse activități,” a povestit Andrei Vochin la emisiunea Oldies but Goldies.

• 6 iunie 1938, turul I, Cuba – România 3-3, prelungiri (1-1, 2-2) (Socorro 44, Fernández 87, Tuñas 117 / Bindea 35, Baratky 88, Dobay 105)
• Stadion: Stade Chapou, Toulouse, spectatori: 6.000, arbitru: Giuseppe Scarpi (Italia)
• Echipă românească: Dumitru Pavlovici – Rudolf Burger, Vasile Chiroiu – Vintilă Cossini, Gheorghe Răşinaru, Ladislau Raffinsky – Silviu Bindea, Nicolae Kovacs, Iuliu Baratky, Iuliu Bodola, Ştefan Dobay. Antrenor: Alexandru Săvulescu.

Înfrângere a României în meciul decisiv din 1938

Rejucarea a avut loc după patru zile și a reprezentat dezamăgirea supremă pentru națională, care a pierdut cu scorul de 1-2, după ce la pauză conducea cu 1-0.

„Primul meci l-am început cu încredere, jucând cu agresivitate, nu ne venea să credem în ce am devenit implicați. S-a încheiat 3-3, o surpriză neplăcută, și totodată un incident nefericit. Am avut de disputat un meci de 120 de minute, fără posibilitatea schimbărilor, iar trei jucători s-au accidentat. Problemele au fost multiple, iar rejucarea s-a disputat la doar patru zile distanță. Presa franceză a considerat că noi eram favoriți în semifinale. Urma duelul cu Suedia, în sferturi.

Cuba ne-a eliminat, învingându-ne cu 2-1 după ce am condus la pauză cu 1-0. La rejucare, am început bine, menținând avantajul de 1-0, și ne gândeam că ne-am calificat. Însă, partida s-a întors împotriva noastră și am fost învinși cu 2-1. Se spusese că am fi fost violați un penalty clar, dar nu ne-a fost acordat. Am fost aroganți și această atitudine ne-a costat. Este prima și singura mare surpriză din istoria echipei naționale. Jucători precum Baratky, Dobay, Silviu Bindea făceau parte din echipa celor mai importante cluburi din România,” a mai povestit Vochin.

• 9 iunie 1938, turul I, rejucare, Cuba – România 2-1, în urma prelungirilor (0-1, 1-0, 0-1) (Socorro 51, Oliveira 57 / Dobay 35)
• Stadion: Stade Chapou, Toulouse, spectatori: 5.000, arbitru: Alfred Birlem (Germania)
• Echipă românească: Robert Sadowsky – Rudolf Burger, Iacob Felecan – Andrei Bărbulescu, Gheorghe Răşinaru, Ladislau Raffinsky – Ionică Bogdan, Ioachim Moldoveanu, Iuliu Baratky, Iuliu Prassler, Ştefan Dobay.
• Antrenor: Alexandru Săvulescu.