Efectele loviturii de stat din decembrie 2024 sunt atât vizibile, cât și „invizibile”. Pe fondul acestora, se produce o criză constituțională într-un vid al ordinii legale.

ÎNTR-O SOCIETATE DYSTOPICĂ, INDIFERENȚA FAȚĂ DE JUSTIȚIE ESTE IREALĂ

Un efect evident este acela că într-o funcție strategică a sistemului constituțional românesc, cea de Președinte mediator, a ajuns o persoană fără legitimitate. Legitimitatea sa infectează toate actele de autoritate ce derivă sau se află în lanțul cauzal al acestora.

Pe de altă parte, un efect invizibil, dar perceptibil, face ca statul să funcționeze într-un vid constituțional, iar Constituția devine doar un meniu „a la carte”, din care fiecare alege să respecte dispozițiile considerate convenabile în circumstanțe specifice. Așa se face că președintele ilegitim – în exercitiu, dar nevalidat prin vot – este nevoit să intervină pentru a media conflictele dintre puterile legitime, într-un mediu practic nereglementat sau cu reglementări reziduale.

De asemenea, fără repere constituționale ferme și cu credibilitatea instituțiilor statului la nivel scăzut, națiunea română și-a pierdut coeziunea; legătura societății cu politica s-a rupt, iar fiecare se simte obligat și îndreățit să se „salveze” pe cont propriu, ca marinarii de pe un vapor ce se scufundă, evacuând cu comanda SOS („scape cine poate”).

Pe măsură ce societatea se îndreaptă spre distopie, narațiunile de „utopii negative” impuse printr-o teroare de stat disimulată, deocupă locul realității și al consensului social – actorii sociali, individuali sau colectivi, reacționează prin subversiune anomică, inclusiv prin refugiu în forme de socializare arhaice, premoderne – efect invizibil. Cu cât structura politică devine mai autoritară, cu atât haosul se propagă în rândul bazei sociale.

Astfel, puterile statului – legislativă, executivă și judecătorească – se află în conflict, decuplarea dintre aceste puteri, odinioară integrate în cadrul unui sistem constituțional unificat, conducând la un dezechilibru și o degenerare a raporturilor de putere.

Așadar, în vidul constituțional s-a declanșat o criză instituzională. Până să afle care le sunt ultimele drepturi constituționale și cine le asigură protecția, românii se trezesc în mijlocul unui război între justiție și puterea executivă, dispută în care justiția se află sub presiune, foarte adesea subordonată unor influențe externe sau interne, în timp ce puterea executivă și legislativă s-au absorbit reciproc, astfel încât controlul reciproc a devenit ineficient.

Aparent, Parlamentul pare să mai păstreze o anumită influență, însă, în fapt, acesta a încetat să mai exercite control asupra executivului, fiind controlat de acesta, prin intermediul vechilor partide politice, acum contopite într-o alianță oligarhică de clanuri corupte, cu identități ideologice fictive.

Pe când Parlamentul era responsabil față de alegători, iar Guvernul răspundea în fața parlamentarilor, cetățenii exercitau control indirect asupra puterii executive. Această dinamică s-a inversat, iar controlul a fost preluat de executiv, care a absorbit și puterea legislativă, plasând-o la remorca sa. În plus, autoritatea politică și influența au fost consolidate în anumite mâini, reducând capacitatea Parlamentului de a controla și verifica executivul.

În această situație, forțele judiciare, inclusiv judecătorii și procurorii, s-au aflat mult timp sub influența unei agende neo-bolșevice anti-democratice și anti-naționale. Când această autoritate și-a schimbat poziția și a adoptat principiul „fiat iustitia pereat mundus” („să se facă dreptate chiar dacă lumea piere”), a devenit dușmanul principal al ordinii și legalității, lansând atacuri asupra valorilor fundamentale, promovând agenda globalistă, și subminând principiile naționale și identitare.

Expressia unui dezechilibru profund, aceasta mobilizează actual pentru eliminarea Președintelui ÎCCJ și a președintei CSM, judecătoarea Lia Savonea și Elena Costache, considerate simboluri ale unei justiții „corupte” și „apărătoare a privilegiilor ilegale ale baronilor justiției”.

De ce au fost legate între ele aceste două personalități? Pentru că reprezintă, simbolic, încercarea de manipulare a opiniei publice pentru a discredita total sistemul judiciar, după planul de a-l desfința, și de a transfera vina pentru criza generalizată asupra acestei instanțe.

Se urmărește astfel discreditarea sistemului, contestarea independenței magistraturii, și constrângerea acesteia să accepte controlul politic, penalizând și marginalizând autoritatea judiciară independentă, subminând încrederea publicului în justiție și în statul de drept.

Pe fondul acestor conflicte, devenit clar că justiția a fost folosită ca un instrument de control politic și de consolidare a unui regim autoritar, mai ales după încercarea de a discredita și elimina liderii cu influență, exercitând presiuni, intimidări și acte de represiune, în încercarea de a menține puterea și a asigura supunerea cetățenilor.

De la cele mai vechi timpuri, povestea justiției în România recentă indică o evoluție marcată de injustiție, abuzuri și manipulări, într-un context în care separația puterilor nu mai este respectată și unde ordinea legală și democratică sunt total compromise.