De la ieșirea de pe stadion până la trimiterea acestui material, am căutat un titlu potrivit. Nicio idee nu m-a mulțumit. Probabil vina este a mea, dar meciul a fost unul ciudat, cu un scor și o evoluție incoerente, de calitate discutabilă. Un titlu prea lung, nu-i așa? Să vedem totuși ce putem deduce din acest derby.

Introducere

27.000 de spectatori au umplut Arena Națională aseară, puțin sub estimarea mea de 30.000. O audiență importantă? Mică? Depinde cu ce o comparăm. A fost mai mare decât la meciul Dinamo – FCSB, disputat acum două săptămâni.

Dacă scădem cei aproximativ 3.000 de suporteri oaspeți, rapidiștii au fost de două ori mai numeroși decât ar fi putut încăpea pe stadionul Giulești. Cu câteva excepții, atmosfera a fost sub nivelul mediu al unui meci obișnuit de la Giulești.

Analiza primei echipe

Formarea inițială a stârnit discuții la ambele antrenori. Gâlcă trebuia să gestioneze trei absențe importante: fundașul drept, mijlocașul central și atacantul stânga. Lipsa primelor două opțiuni la dreapta, l-a forțat pe antrenor să opteze pentru Braun, Pașcanu sau Ciobotariu.

Având în vedere ultimele evoluții, Braun a fost alegerea logică. Absența lui Hromada a fost compensată de coborârea lui Christensen, cuplul de mijlocași centrali fiind Keita-Christensen.

Locul norvegianului a fost preluat de Gojkovic, răsplătit pentru evoluția din repriza secundă de la Galați. Revenit în stare de formă, Petrila nu a intrat inițial, așa că Dobre a evoluat pe flancul stâng, iar Drillon pe cel drept.

Formație: Stolz – Braun, Ciobotariu, Kramer, Borza – Christensen, Keita – Drillon, Gojkovic, Dobre – Baroan

Pe de altă parte, FCSB trebuia să gestioneze și meciurile europene, acest lucru reflectându-se în componența inițială. Lixandru și Olaru trebuiau să controleze mijlocul, Toma a evoluat în extrema dreaptă, iar Popescu pe cea stângă. În atac, Politic a fost nevoit să joace o poziție neobișnuită, susținut de Tănase. Abordarea cu Bîrligea, Cisotti și Miculescu pe bancă, indică o strategie de a oferi un impuls după pauză, păstrând energia jucătorilor cheie.

Dilemele jocului

Din interviurile flash, aflăm că Gâlcă își propunea controlul primei reprize. Din punct de vedere al posesiei (63%), a reușit. Din punct de vedere al jocului și al eficienței, nu chiar. În primul rând, pentru că FCSB a marcat rapid.

În minutul 7, la un corner oferit prin exces de prudență, Ngezana a câștigat duelul aerian cu Politic, nu cu un fundaș rapidist, deviază mingea spre poartă, iar Lixandru înscrie cu un șut precis, într-o situație în care rapidiștii ar fi trebuit să controleze mingea în propriul teren.

Apoi, deoarece FCSB a depășit momentul critic și are un joc matur, a pus capăt jocului. Dar asta a avut loc pe fondul incapacității noastre de a construi jocul. 63% posesie e demnă de remarcat doar dacă produce 3-4-5 ocazii de gol.

Când eficiența este aproape zero (singura acțiune offensivă a Rapidului fiind un șut de la distanță al lui Dobre), e un semnal de alarmă. Căpitanul nu se regăsește pe stânga, Drillon este practic invizibil, Gojkovic trebuie să joace între linii, dar pare să se ascundă de acțiune, Christensen joacă ca și cum ar avea o ofertă tentantă pe masă, iar Baroan dezamăgește.

După repriza spectaculoasă cu Botoșani, se aștepta o evoluție mai bună, pe fondul recuperării. Însă, francezul confirmă evoluția slabă de la Galați, fiind complet dezorganizat, neinspirat, fără realizări și cu o eficiență aproape perfectă în atingerile greșite sau ineficiente. Scorul la pauză rămâne 0-1, pentru că Rapid nu regelează jocul ofensiv, iar FCSB preferă să aștepte.

Strategiile la pauză

Protejându-se prin scor, FCSB a efectuat trei schimbări la pauză (Bîrligea a intrat pentru Politic, Alhassan a înlocuit pe Olaru, Cisotti pe Popescu), schimbări prevăzute probabil dinainte, cu scopul de a garanta punctele.

Din motive diferite, așteptam schimbări din partea lui Gâlcă, dar acestea nu au apărut imediat. Probabil din motive pedagogice, deși jocul primei reprize cerea o reacție. FCSB este mai prezentă în joc, Bîrligea a creat probleme fundașilor centrali (spre deosebire de Politic), Cisotti și Alhassan au controlat mijlocul, în timp ce Rapidul rămâne la fel de dezorganizat.

În minutul 56, Gâlcă a efectuat o dublă schimbare logică: au ieșit Gojkovic și Drillon, intrând Koljic și Petrila. Dobre a revenit pe postul său, Dobre a ocupat banda stângă, iar Rapid a atacat cu două vârfuri, Baroan susținând-l pe Koljic.

Dobre a avut un șut bun din dreapta, dar FCSB a marcat din nou. Keita a căutat o colaborare cu Kovacs, cu Alhassan, iar Bîrligea a înscris cu noroc, după o deviere neintenționată a lui Ciobotariu, la o minge pe care Stolz a dat impresia că o controlează.

Decizia în prelungiri

Gâlcă a făcut încă două schimbări (Khristensen și Baroan) și a păstrat doi atacanți pentru a crea o presiune în careu (au intrat Grameni și Jambor). FCSB a răspuns cu Edjouma pentru Tănase, pentru a controla mijlocul și jocul.

În esență, situația s-a schimbat, șansele de gol apărând mai degrabă la poarta lui Stolz, pe contraatacuri și din recuperări pe atacul Rapidului. Koljic a ratat o ocazie bună la centrarea lui Dobre, dar jocul părea că merge spre o victorie a adversarilor.

Gâlcă a făcut ultima schimbare (Pașcanu la Braun), iar jucătorul nostru spaniol (care a evoluat mult în Spania fundaș dreapta) a avut o pasă decisivă…din aut. Koljic a jucat ca un vârf adevărat, printr-o intercepție a mingii, l-a depășit pe Ngezana, a executat o lovitură de călcâi și a marcat lângă poartă.

A fost 1-2 și sperăm, întrucât FCSB pare că nu controlează meciul pe finalul acesteia. Mai ales că Ngezana a lovit bara după un corner, dovedind probleme în fazele fixe. Tot Ngezana ne-a dat o mână de ajutor în prelungiri.

Borza a recuperat mingea la marginea careului (o insistență remarcabilă), Târnovanu a respins centrarea din față; Koljic a marcat un gol dublu și a pus stadionul în extaz. Kramer a reusit în ultimul minut ceea ce nu a reușit în propriul careu (adică un corner) şi am fost foarte aproape de o victorie la finalul meciului.

Arbitrajul, un mister

Câteva cuvinte despre arbitraj, înainte de concluzii. Delegația lui Kovacs a fost o declarație a CCA. S-a dorit un meci fără incidente și suspiciuni legate de arbitraj. Și Kovacs… este Kovacs.

În campionatul intern, este un arbitru influent, trebuie să iasă în evidență chiar și când meciul nu-i cere asta. Sunt mici detalii deranjante. De exemplu, lovitura liberă acordată pentru hențul lui Drillon, poziționată cu o toleranță de vreo 10 metri față de locul faptei (desigur mai aproape de poartă) și gesturile ferme față de jucătorii care au comentat decizia arbitrului.

Însă, întrebarea crucială este alta. Pentru ce se mai acordă henț în zilele noastre? Nu glumesc…întreb pentru că am senzația că nu mai țin pasul cu reglementările în vigoare.

La finalul meciului, mâna lui Edjouma a fost lovită de minge, la un șut care mergea spre poartă. Admit că sunt subiectiv în privința acestui subiect… dar atingerea mingii cu mâna în careu este corectă?

Înainte de a-mi răspunde, vă rog să urmăriți penalti-ul acordat pentru henț Sloboziei, în duelul cu Metaloglobus. Până primesc răspuns, continuu să contabilizez – 5 din 6 etape. După o fază, care nici măcar nu a fost verificată la VAR.

Concluzii

Rapid are nevoie de noi jucători. Rapidul a vrut să atace, dar nu a reușit, din cauza adversarilor experimentați și a mai multor jucători cu influență decisivă. Schimbările au avut loc în atac, dar era nevoie de îmbunătățiri în construcția atacului.

Drillon și Gojkovic, primele schimbări ale serii, au fost absenți în primul rând din punct de vedere fizic; deficitul de înălțime reprezentând un handicap insurmontabil. De altfel, transferul lui Drillon a fost financiar comparabil cu Jambor, la o poziție pe care Rapid le-ar avea deja pe Dobre și Pop.

FCSB a depășit etapa Shkendija, dar este departe de echipa de anul trecut. Nu constituie, în niciun caz, echipa dominantă care oprește construcția adversarului și care controlează prin posesie.

Maturitatea și calitatea fotbalistică au rămas, dar exprimarea este departe de ceea ce am văzut în sezonul precedent. Această observație se referă la evoluția Rapidului în trei sferturi din meci, perioadă în care am reușit să producem doar două faze periculoase (Dobre și Koljic) în fața unui adversar care nu a fost zgârcit în oferirea de spații pentru a progresa.

Rămânem fără înfrângeri, dar deficiențele din joc încep să apară. Pe termen lung, acest lucru se va reflecta și pe tabelă. Acest campionat are 40 de etape, iar noi abia am trecut de etapa 6. Sigur că acum aș vrea să am părerea lui Mauro.