Cele mai frecvente afecțiuni auditive estivale sunt otitele externe. Acestea se manifestă prin inflamarea conductului auditiv extern, zona cuprinsă între pavilion și timpan. Sunt adesea denumite și „otite de înotători”, deoarece expunerea prelungită și repetată la apă și umiditate poate cauza iritație și inflamarea conductului auditiv extern.

Semnele otitelor externe includ: durere la nivelul urechii (otalgie), posibil intensă, mâncărimi (prurit) în conductul auditiv, secreții lichide sau chiar purulente provenind de la urechea inflamată, și o ușoară scădere temporară a auzului. De obicei, este afectată o singură ureche, dar prin contact, infecția se poate extinde. Cu tratament adecvat, simptomele se ameliorează de obicei în câteva zile, însă în unele cazuri pot persista pentru câteva luni.

Dacă otita externă nu este tratată prompt și corespunzător, pot apărea complicații mai dificile de gestionat, și uneori chiar necesită intervenție chirurgicală.

Deși complicațiile otitelor externe sunt destul de rare, pot apărea pe fond de imunitate scăzută.

Complicații ale otitei externe netratate

Abcese: Acestea sunt acumulări purulente ce se formează în conductul auditiv. De obicei, se rezolvă cu tratament local, însă în unele cazuri este necesară incizia și drenajul, în asociere cu tratament medicamentos cu antibiotice.

Strâmtorarea conductului auditiv: Otita externă cronică poate duce la îngustarea conductului auditiv (stenoză), rezultând scăderea capacității auditive, iar în cazuri severe poate conduce chiar la surditate de transmisie.

Inflamarea sau perforarea timpanului: Inflamația conductului auditiv se poate extinde la timpan, iar acumularea secrețiilor (asociată cu otita medie acută) poate duce la perforarea timpanului. Aceasta se manifestă prin scăderea auzului, durere la nivelul urechii și apariția unor zgomote (tinitus). Perforările de timpan se pot vindeca spontan sau cu tratament, în funcție de poziționare și dimensiune. În cazul în care perforarea nu se închide în câteva luni, este indicată intervenția chirurgicală (timpanoplastie).

Celulita: Este o infecție a pielii ce poate surveni după o otita externă. Se produce când o bacterie existentă pe tegumente pătrunde în straturile profunde ale pielii la nivelul zonelor afectate de otita externă, cauzând durere intensă, căldură locală, sensibilitate la atingere, uneori febră și frisoane. Celulita este de obicei tratată prin antibiotic timp de 7 zile, dar în cazurile cu imunitate scăzută poate necesita internare.

Otita externă necrozantă: Este o complicație rară a otitei externe, caracterizată de extinderea infecției către osul înconjurător al conductului auditiv extern. Este mai frecventă la adulți. Riscul este crescut la persoane cu sistem imunitar slăbit (de exemplu, după chimioterapie, boli cronice precum diabet, HIV), expunere osoasă în conductul auditiv sau afectarea nervului facial. Fără tratament, poate fi fatală, dar poate fi tratată eficient cu antibiotice și intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesutului afectat.

Prevenirea otitelor externe

• Evitați introducerea obiectelor în ureche (inclusiv bețișoare de urechi – acestea se utilizează doar pe exterior, la nivelul pavilionului), precum și contaminarea prin alte metode.
• Evitați introducerea apei, a săpunului sau șamponului în urechi, mai ales dacă aveți predispoziție la astfel de infecții. Dacă aveți apă în urechi, uscați-le cu atenție cu un prosop sau un uscător de păr, înclinând capul pentru drenaj. Nu înotați în ape poluate. Dacă înotați adesea, folosiți o cască de înot sau dopuri de urechi.
• Nu introduceți obiecte în conductul auditiv pentru a calma disconfortul; cereți sfatul unui medic ORL dacă observați acumulare de ceară.
• Dacă suferiți de afecțiuni de piele preexistente (de ex. eczeme, psoriazis), asigurați-vă că acestea sunt tratate corect pentru a preveni complicații ale infecțiilor.

Otita externă este adesea dureroasă, dar cu tratamentul prescris de medicul ORL va putea fi ameliorată rapid.