Conform unui comunicat al unei firme de contabilitate, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) declară inactive fiscal contribuabilii, invocând articolul 92, alineatul 1 din Codul de Procedură Fiscală, fără a specifica nicio literă.

Reprezentanții firmei de contabilitate subliniază că articolul menționat prevede 7 situații în care un contribuabil poate fi declarat inactiv fiscal. Acestea includ: neîndeplinirea obligațiilor declarative pe parcursul unui semestru; sustragere de la controale prin oferirea de date false privind domiciliul fiscal; imposibilitatea organului fiscal de a găsi contribuabilul la adresa declarată; inactivitate temporară înscrisă în Registrul Comerțului; expirarea perioadei de funcționare a societății; lipsa organelor statutare; sau expirarea contractului de închiriere a spațiului de sediu social.

Această decizie de inactivitate fiscală, conform analizei articolului menționat, are implicații atât juridice, cât și economice. În multe cazuri, firmă inactivă reprezintă o entitate comercială legal înregistrată, dar care nu operează activ sau având proprietari necunoscuți pentru autoritățile fiscale.

Comunicatul menționează faptul că multe decizii de inactivitate fiscală sunt nejustificate, referindu-se la firme care au istoric, plătesc impozitele la zi și au organe de conducere cunoscute de autorități.

Conform sursei, deciziile de inactivitate fiscală sunt problematice în două situații principale: când activitatea comercială nu se desfășoară la sediul social, de exemplu, un magazin cu activitate într-un alt punct; sau când activitatea este prestată la terți. Această interpretare a ANAF poate afecta micii contribuabili, cum ar fi instalatorii, electricienii sau transportatorii de marfă, a căror activitate nu se desfășoară la sediul social.

Procedura adoptată de ANAF în București, de a emite directive de inactivitate fiscală fără o încercare prealabilă de contactare a contribuabilului, este criticată. Alte administrații fiscale din țară respectă procedurile legale. O problemă majoră este pierderea codului de TVA, ceea ce înseamnă că statul român, în același timp, sancționează firma și se bazează pe colectarea TVA, chiar dacă firma nu a avut niciun abuz fiscal. Acest lucru creează o incongruență între Codul de Procedură Fiscală și alte acte normative care reglementează activitatea economică, în special legislația privind sediul social. Legea 102/2020 a eliminat obligativitatea de a avea o singură firmă înregistrată la un singur sediu social, astfel că, în multe cazuri, contractele de închiriere a unui sediu social nu sunt un obstacol legal. Întârzierile în publicarea formularului de raportare semestrială afectează contribuabilii cu venituri peste 1 milion de euro, prelungind timpul de contestație.