„Un adevărat om de stânga, Iliescu a avut marele defect, într-o societate politică adesea oportunistă, de a nu-și trăda convingerile. Nu s-a transformat în liberal, nu a trecut la dreapta și a rămas fidel principiilor sale până la sfârșit. Ion Iliescu a orientat România pe drumul european într-o perioadă dificila, în care această alegere era crucială. Astăzi, privind spre viitor, ne dăm seama cât de greu ne este să păstrăm această direcție pe care el a stabilit-o într-un moment istoric delicat”, scrie Vasile Dîncu.

El recunoaște că, probabil, Iliescu nu a fost cel mai important reformator pe care și-l doreau mulți, dar a știut să echilibreze tendințele extreme în politică și spune că fostul președinte a comis greșeli.

„A comis erori la începuturile democrației noastre. Nu a avut puterea să se opună temerilor și îngrijorărilor unei majorități care rămăsese fără «ghide» și era speriată de libertatea pentru care nu avea un plan. Poate nu a avut puterea să iasă din presiunea spiritului timpului, poate a fost și el însuși îngrozit de schimbări. Poate putea face altfel. Vom avea timp să analizăm aceste lipsuri în deceniile viitoare, cu mai multă perspectivă și, probabil, cu mai puțină emoție. De două decenii, Ion Iliescu nu mai este la conducere și am început să-i reproșăm României lucruri pe care altădată le atribuiam exclusiv lui.

Ion Iliescu a fost, poate nedrept, un țap ispășitor pentru greșelile noastre colective, adversarul ideal pentru o dreapta ce încă-și căuta identitatea ideologică. Adversarii săi politici de dreapta vor fi acum mai puțin dotați cu argumente, dispare un motiv facil pentru ura lor și o explicație ușoară a propriilor eșecuri. Paradoxal, a fost chiar el cel care s-a opus ferm pe care noi, cei veniți după el, l-am creat și perpetuam”, adaugă Dîncu.

Despre patriotismul autentic și respectarea adversarilor

El spune că, în calitate de președinte, Ion Iliescu și-a respectat cu strictețe rolul constituțional: „Nu a încălcat principiile fundamentale ale democrației, nu a fost niciodată absent, lipsit de empatie sau de responsabilitate față de români. A știut să respecte adversarii politici, să înțeleagă competiția și să apere chiar și criticile”.

„Pot marturisi personal că, deși am fost propus pentru excludere din partid de trei ori pentru a fi criticat [pe Iliescu], cel care s-a opus, de fiecare dată, a fost chiar Ion Iliescu. Nu am făcut parte din echipa lui Ion Iliescu în dinamica unei competiții interne a partidului, dar am învățat de la acest om politic că emoția nu trebuie să dispară din politică, ci trebuie să servească ideilor și promovării echității și justiției sociale.

A trăit simplu, modest și discret, cu o preocupare permanentă pentru lectură, reflecție și pentru înțelegerea viitorului. În această simplitate și modestie a vieții sale am găsit poate cea mai autentică lecție despre esența unei politici dedicate binelui comun”, mai scrie Vasile Dîncu.

Susține că patriotismul fostului președinte a fost unul autentic, conștient de propriul destin istoric și că greșelile sale „știm sigur că nu le vom repeta”.

„Care a fost marele proiect al dreptei după Iliescu?”

Vasile Dîncu afirmă că, odată cu dispariția lui Ion Iliescu, „suntem obligați să ne amintim că solidaritatea reală și apărarea celor vulnerabili sunt esența unei politici autentice de stânga și nu populismele sau electoralismul pe care noi înșine, succesorii săi, le-am practicat adesea”.

„Toți – adversari ori colaboratori ai săi – ar trebui, poate, să ne privim în oglindă și să răspundem sincer la întrebări simple pe care ni le-ar putea pune un elev: Ce am făcut noi în cele două decenii de când singurul și ultimul președinte de stânga a părăsit mandatul, după ce România era deja parte a NATO și, în mandatul său, s-au încheiat toate negocierile cu UE? Care a fost marele proiect al dreptei care a venit după Iliescu?

Sunt întrebări și pentru noi, cei de stânga, care am fost, în aceste două decenii, câțiva ani la putere în diferite combinații, singuri sau în alianțe. , spun astăzi, cu decență, adversarii săi. Dar istoria nu este decât o narațiune scrisă și rescrisă de învingători. Timpul, însă, îi va face dreptate lui Ion Iliescu, reamintindu-ne de necesitatea permanentă a solidarității și echității într-o societate românească care caută de peste 35 de ani un nou proiect comun și de viitor. La despărțirea de Ion Iliescu, rămânem cu datoria de a redescoperi și afirma adevăratele valori ale stângii pentru generațiile viitoare”, încheie Vasile Dîncu.