David Popovici a obținut al doilea titlu mondial la 200 de metri liber. Înotătorul român a avut o ultimă lungime impresionantă și a depășit-o pe adversarul american Luke Hobson.

David Popovici, declarații inedite după medalia de aur la 200 de metri liber: „M-a cuprins o teamă paralizantă!”

La final, David Popovici a dezvăluit un episod emoționant, spunând că a avut dorința de a se întoarce în țară cu trei zile înainte de competiție, fiind cuprins de o teamă profundă. Chiar a început să caute bilete de întoarcere:

„Cu trei zile înainte de startul competiției, am experimentat un sentiment neobișnuit. Frica a devenit copleșitoare. Mi-am dorit să mă întorc acasă. M-am uitat chiar și după bilete de întoarcere. L-am rugat pe tatăl meu să anunțe că nu voi mai concura.

Îmi era teamă de ceea ce gândeau toți. Își luaseră bilete, familia și prietenii. Simțeam că nu pot continua. Nu din cauza temerii de a pierde sau a nu atinge performanțele așteptate, ci dintr-o frică de a-mi atinge propriul potențial.

„Puțini vorbesc despre aceste momente dificile”

Anul acesta, mi-am îmbunătățit nivelul de antrenament, am obținut rezultate incredibile. Concursul din Slovacia, acum o lună, a fost excelent. Aceste experiențe m-au ajutat să înțeleg cât de aproape pot ajunge de limitele mele și ale înotului.

Descoperind potențialul meu atât de aproape, m-a cuprins o teamă teribilă. Cred că sportivii nu discută suficient despre aceste momente dificile. Eu simt că am o responsabilitate să vorbesc despre asta, pentru că este important să se laude performanțele obținute, emoțiile, onoarea câștigătoarei unei medalii și reacția la laudele aduse. Dar este important și să se discute și despre aspectele dificile. Cu regret, pentru mulți, acestea sunt niște aspecte neglijate.

Prea puțină lume vorbește despre aceste momente dificile și au fost, într-adevăr, foarte dificile”, a afirmat Popovici, potrivit Radio România Actualităţi.

Cum a depășit momentul dificil: „Ai nevoie de un sprijin solid în jurul tău”

David Popovici a dezvăluit că a reușit să depășească această barieră, oamenii din jurul lui, în special iubita lui, Taisia, fiind esențiali:

„Sunt mai mândru de puterea de mobilizare decât de medalie și de timpul obținut. Am participat la calificări, la semifinale și am ajuns în finală.

Până la urmă, am câștigat. Nu aș fi putut să trec singur peste această barieră. Oamenii din jurul meu, în special iubita mea, familia mea, au fost esențiali. Ai nevoie de un sprijin solid în jurul tău care să te amintească că meriți, că ești capabil și că totul se va rezolva.

Chiar dacă simțeam că nu mai pot, că vreau să mă întorc acasă și că nu voi reuși, mi-era teamă de a-mi atinge propriul potențial. Am conștientizat că nu-mi stă în fire să renunț.

„Taisia, de ce simt că vei fi dezamăgită dacă voi renunța?”

De mic, am fost un luptător, competitiv. Nu aș fi putut să trăiesc cu gândul că nu i-am dat o șansă. Am mers pas cu pas, trecând prin calificări – proba cea mai dificilă, totuși.

După ce am trecut de această barieră, m-am mobilizat și am spus Taisiei, iubitei mele, cu o zi înainte de concurs, când eram convins că nu voi înota: „Taisia, de ce simt că te vei decepționa dacă aleg să renunț?”

Ea mi-a spus că nu, că ea vrea să fiu fericit, să fac ce-mi doresc și că va fi alături de mine. M-a făcut să înțeleg că proiectez propriile temeri asupra ei și că aș fi cel mai dezamăgit dacă nu-mi-aș da șansa.