„Don Giovanni” este un nou serial FANATIK. Unul dintre cei mai renumiți sportivi români împărtășește povești fascinante, pline de detalii din viața sa.

Giovanni Becali, amintiri din epoca de aur: „Am întâlnit personalități importante ale societății italiene”

Giovanni Becali își amintește de perioada plecării din țară în căutarea unui viitor mai bun: „Când un tânăr român ajungea în Occident, primul lucru era obținerea unui document pentru a putea rămâne în țara respectivă. Erau țări care te primeau, dar îți impuneau restricții de deplasare.

Eu aveam nevoie de experiență. Aveam nevoie să învăț cum să mă descurc în noua țară. În primul rând, Italia, apoi, vorbind italiană, deoarece în cei 18-19 ani de viață plini de provocări, din momentul în care am plecat de acasă, am avut oportunități de acumulare.”.

Giovanni a relatat și despre cum a realizat primii bani la București: „Toată lumea știa că un dolar valora 14 lei la bănci, însă pe piață se negocia la 27-28 lei. Trebuia să achiziționezi valută la un preț bun pentru a o vinde ulterior cu profit. Așa mi-am croit drumul, plecând de la liceul Caragiale, lucrez pentru italieni?”

Giovanni Becali, povești despre personalități influente din Italia: „Italia a avut politicieni remarcabili”

Giovanni Becali a vorbit despre personalitățile care l-au impresionat și despre ceea ce a aflat de la persoanele cunoscute: „Am început să cunosc personalități importante din societatea napoletonă, inclusiv politicieni. Italia a avut politicieni excepționali. Un exemplu, Bettino Craxi, primul ministru care nu a murit în Italia – dacă făcea vizite acolo, risca să fie încarcerat. A murit în Tunisia și a fost înmormântat acolo.

Sau Mario Andreotti, considerat unul dintre cei mai puternici. Berlusconi nu a fost un mafiot, ci un om de afaceri cu afinități către lumea subterană. A avut sute de procese, acuzații și procurori dornici să-l prindă, dar nu au reușit niciodată.

A murit la o vârstă înaintată, într-un mod demn. Ştiţi ce înseamnă în Italia când o persoană are o moarte paşnică, înconjurată de familie? Este de o importanţă capitală pentru un mafiot.

Îmi amintesc un film despre italieni în America, despre irlandezi și evrei, un mafiot Frank Coppola, poreclit „Tre Dita”, avea trei degete tăiate. Când au atacat o bancă, au auzit sirenele și seiful s-a blocat, fapt ce i-a costat trei degete. Acesta, însă, şi-a continuat activitatea, interactuând cu politicieni americani şi italieni.

Înțelegeți cum conflictul și interacțiunea dintre americani și italieni s-au transformat în momente semnificative și au dat naștere unor figuri memorabile… Vedeți, desigur, cum în acea perioadă erau vedete precum Sophia Loren și Claudia Cardinale. 

Vă amintiți de filmul cu Pacino, când acesta a fost trimis în Sicilia, însoțit de doi bodyguarzi cu arme? Și treceau jeep-urile americane… Însă în Italia, la acea vreme, era la putere Partidul Comunist”.

„Pentru a ajunge șef, trebuia să-l omori pe boss”

Giovanni Becali mai amintește un caz notabil: „Întorcându-ne la Frank Coppola Tre Dita, a ajuns la bătrânețe, s-a retras și a murit la Napoli înconjurat de familie. Acesta este un adevărat mafiot. Întregul respect pentru viață și familie.

La acea vreme, mulți nu mai mureau astfel. Raffaele Cutolo, unul dintre cei mai mari, a murit în Italia, dar a petrecut o mare parte a vieții în închisoare. O moarte în costum, cravată, într-un cadru elegant. Nu a putut să ajungă acasă. 

Eu vă relatez tot ce am auzit si citit, am fost implicat într-un alt spectru. Ei fabrică ceasuri false! Era o metodă de lucru nebanuită. Când le vindeai, părea că sunt originale.”.

Căștiguri substanțiale cu ceasuri false: „Probabil se gândeau că sunt furate”

Giovanni Becali povestește cum și-a câștigat primii bani: „Un ceas prețios, în valoare de 18-20.000 de dolari, era vândut pe stradă unui american, unui francez, sau unui englez cu soția care doreau un astfel de accesoriu în vacanță la Napoli. 

Îi spuneam că este o afacere avantajoasă. Clientela își dorea să se asigure că era din aur și îi spuneam că era o ocazie de cumpărături la preț bun. Ce puteam să le cer daca îi ceream, de exemplu 3000 de dolari pentru un ceas de 20000 de dolari. Probabil se gândeau că era vorba de o bijuterie furată… 

Erau ceasuri false, de proveniență rusească. Profitul era de 1.000 de dolari la fiecare ceas vândut. Eu îmi luam o mică parte și le ofeream un mare profit. Bineînțeles! Era din aur și muncită cu delicatețe. Mecanismul era important, la fel și aurul. 

Mergeam și la curse de cai, învățam strategii. Un salariu mediu în Italia era de 1000 de dolari. Eu câștigam mai mult – 2-3000 de dolari datorita talentului, eleganței și limbii pe care o stăpâneam.

Cum a ajuns la Monte Carlo: „Atunci nu erau români”

Apoi, vine și experiența franceză: „În schimb nu aveam un document pentru a mă deplasa din oraș. Trebuia să ajung la Firenze sau alte orașe. După ani, am ajuns în Franța la Nisa, la Monte Carlo, unde nu auzeai nicio vorbă românească.

Doar Mariana Simionescu, cu discoteca ei din Monte Carlo, soția lui Bjorn Bjorg. Dar când o găseai pe ea? Ea prezenta concursuri de jocuri. Ilie Năstase, Țiriac, oameni renumiți ai României, erau printre cei cu statut unic în Monte Carlo.Acum, la Monte Carlo, sunt români pe care nu i-ai fi putut identifica în viața ta. Iată-i în iahturi, Lamborghini, Ferrari, etc. ”.