Campioana mondială de Grand Slam s-a retras din tenis în februarie, la Transylvania Open, dar a participat la diverse evenimente. A mărturisit că a plâns profund după anunțarea retragerii.

Simona Halep, emoționată la omagiul adus lui Rafael Nadal

După implicarea la evenimentele din Iași, alături de alți tenismeni și artiști, fostul lider mondial a povestit despre emoțiile resimțite la ceremonia de omagiu pentru Rafael Nadal la Roland Garros. A fost copleșită de tristețe.

”Am plâns pentru prima dată, da. Am simțit un gol adânc, văzând plecarea lui Rafael Nadal. O carieră extraordinară, cu 14 trofee la Roland Garros. Fiecare sportiv cu o carieră asemănătoare, la fel și eu, simțim că ceva se rupe. Am trăit cu intensitate acest moment, această oprire.

Nu aș dori o astfel de ceremonie în viitor. Sper că viitoarele se vor desfășura fără atâta intensitate emoțională. Initial, nu am vrut să fiu prezentă la o astfel de ceremonie, dar am fost convinsă, fiind o ocazie de a celebra cariera mea. Dar sunt epuizantă emoțional acum, nu sunt sigură dacă pot să gestionez astfel de momente.

Finala de la Wimbledon, un meci perfect

Simona Halep a reflectat asupra carierei sale și a ales un moment culminant. A identificat cel mai bun meci din experiența sportivă.

”M-am uitat la tenis recent, în special la Wimbledon. A fost prima dată când mi-am dorit să revin la tenis. Wimbledon este un turneu special pentru mine. Dar, în general, nu mă mai uit mult la astfel de evenimente. Nu mă atrage.

Dacă aș putea reexperimenta un moment memorabil din carieră, aș alege imnul național la Roland Garros, când toată arena cânta. A fost unic – un moment pe care aș dori să-l revăd.

Un meci pe care aș dori să-l retragrez este finala de la Wimbledon. A fost perfect din toate punctele de vedere.

Retragerea – o eliberare

După cinci luni de la retragere, Simona Halep explică schimbarea fizică și emoțională. Nu resimte o dorință arzătoare de a reveni la tenis.

”Am mai jucat de câteva ori în ultimele luni. Îmi lipsește tenisul, dar mă simt bine și fără el. Nu regret vreo perioadă, dar corpul mă spune altceva. Mișcările nu mai sunt la fel, picioarele nu mai reacționează ca înainte.

Pentru mine, retragerea a fost o eliberare, o relaxare totală. Eram foarte obosită, emoțiile au fost extrem de intense. Nu eram pregătită 100% să anunț retragerea, dar am simțit că nu mai pot continua. A fost o eliberare, nu o greșeală.