Mă întorc la evenimentele săptămânii trecute, care, din perspectiva mea, s-au încheiat într-un mod remarcabil. Cu doar șapte zile în urmă, deznodământul era incert. Decizia conducerii FCSB de a anula un festival muzical de pe Arena Națională reprezintă un act pozitiv. Reprezintă o realizare cultural-sportivă notabilă. Nu este vorba despre muzică populară, ci despre un eveniment demn de un cadru sportiv important. FCSB va putea găzdui meciurile importante cu Dinamo și din preliminariile Ligii Campionilor într-un spațiu adecvat.

„Ziua următoare, artistul mittificat cu fonduri publice critica pe reţele sociale corupţia”

Pentru o mai bună înţelegere a contextului, o privire asupra unei perioade recente. Înainte de aproximativ zece ani, verile şi toamnele erau dominate de festivaluri organizate de primării: evenimente precum „Festivalul edilitar Borduriada” şi „Marea Decopertare”. Aceste manifestări se desfăşurau cu regularitate, inclusiv tururi şi etape finale. În punctul culminant se desfăşurau defilări de utilaje grele, formalităţi birocratice şi acte de formalism.

Din jurul anului 2015, primăriile şi alţi demnitari au înlocuit aceste festivaluri cu evenimente muzicale. În industria divertismentului, lucrurile erau mai simple: cântăreţul (nu neapărat manelist), cânta, oamenii au plăcerea lor, primarul decontează, iar organizatorii câştigă. A doua zi, artistul presupus mittificat cu fonduri publice, critice pe retele sociale despre corupţie, se declara drept un apărător al valorilor morale din ţară şi a intereselor Diaspora.

Am pus întrebări unor artişti care se consideră astfel, dar nu au abordat subiectul, aşa cum trebuia, aşa cum merita. Oficialitățile implicate au beneficiat şi de alte beneficii. Un primar beneficiază de atenţia din localitatea sa. Un organizator de astfel de evenimente beneficiază de atenţia din localitate şi din alte zone.

„Astăzi, în numele teatrului, se exprimă umoristii de stand-up”

Fac o precizare. Nu mă refer la individul care a vrut să organizeze evenimentul pe Arena Națională. Nu-l cunosc. Consideraţiile mele sunt de natură generală.

Toate acestea se petrec într-un context de degradare culturală fără precedent. De exemplu, teatrele. Unele sunt private, ceea ce nu este neapărat rău, dar nivelul de divertisment este slab. În 1947, Bucureştiul avea 22 de teatre private. Teatrele de Stat aveau directori remarcabili. Astăzi, în numele artei teatrale se exprimă umoristii de stand-up comedy. Nu exagerez când spun că, în conflictul cu Primăria Municipiului București, conducerea FCSB a obținut o victorie culturală mai semnificativă decât multe din cele sportive.