Despărțirea surprinzătoare a lui Săpunaru de Rapid este un fenomen inexplicabil doar pentru un observator superficial. Ca orice despărțire, cauzele sunt multiple și își au originea în istoricul relației.

Cazul Săpunaru. O analiză a divorțului

Compromisurile și greșelile din trecut au un impact semnificativ, iar incompatibilitatea de caracter și lipsa de experiență devin inevitabile, indiferent de statutul celor implicați.

Rareori există un singur vinovat într-o despărțire; a stabili o vină procentuală este un demers complex și subiectiv. Mă concentrez pe înțelegerea împrejurărilor ce au dus la acest rezultat.

Relația dintre Săpunaru și Rapid este una îndelungată. Nu de la începutul timpurilor, dar de la debutul fotbalistic al lui Cristi Săpunaru. După o carieră remarcabilă, superioară mediei fotbalului românesc, Săpunaru s-a întors acasă acum patru ani, conștient de perspectiva finală a carierei sale.

Respectul sportiv și…financiar

Din punct de vedere financiar, clubul a respectat acordurile. Revenind la Rapid la vârsta de 37 de ani, Săpunaru a beneficiat de un contract generos, care ținea cont mai mult de istoria sa și de potențial decât de performanțele prezente.

Contribuția lui Săpunaru pe teren a variat, de la o prezență substanțială în primul an, la una mai puțin relevantă în ultimul. Succesul Rapidului imediat după promovare a fost influențat de siguranța defensivă asigurată de Săpun, dar și de implicarea altor jucători de valoare: Grigore, Morais, Crepulja – care au jucat un rol crucial.

În continuare, clubul a acordat o atenție excesivă lui Săpunaru în sezoanele ulterioare, necăutând un înlocuitor adecvat, deși aspirațiile și resursele financiare erau diferite.

Săpunaru a rămas un element cheie și în următorii doi ani, chiar dacă Rapid nu mai era un club cu buget modest. În calitate de căpitan și titular, Săpunaru a jucat un rol important, dar așteptările din acest punct de vedere erau altele.

Compromisul Centenarului

Momentul în care Cristi a oferit explicații privind Centenarul 2.0 (adică inexplicabilul) a marcat un prim compromis evident. Public și net. Făcând abstracție de aspectul controversat, un gest care contrasta cu calitățile de rapidist, pe care Săpunaru le-a promovat.

În acea perioadă, Cristi era convins că se afla pe o cale dreaptă, a istoriei. Însă acest angajament exagerat a fost susținut de o lipsă de experiență.

Playoff-ul dezastruos și meciul vital

Al doilea moment cheie este playoff-ul dezastruos și meciul crucial din sezonul anterior. Au existat mult speculații despre acest playoff, dar este cert că Rapidul a avut un eşec major cu el în vestiar.

În mod evident, nu se lasă spus că vinovăția este doar a lui Săpunaru, dar liderul si căpitanul nu au reușit să împiedice dezastrul. Performanțele sportive slăbite, cauzate de vârstă, nu mai puteau justifica contractul pe patru ani, bazat pe conducerea echipei.

Cauzele despărțirii clubului de Săpunaru

Vârsta și accidentările l-au scos din lot. Cu doar 8 apariții în campionat, Săpunaru nu a mai fost o soluție nici sub Lennon, nici sub Șumudică. A rămas în vestiar, menţinând rolul de lider.

Sezonul final a avut un episod crucial: semifinala de Cupă de la Sibiu. A fost o copie redusă a playoff-ului din sezonul anterior.

Săpunaru n-a fost în teren, dar n-a putut inspira un lot care a arătat o lipsă de performanță. În opinia mea, playoff-ul „Bergodi” și semifinala de la Sibiu au fost principalele motive pentru divorț. Așteptările la nivelul de lider, cu aport sportiv scăzut, erau diferite.

De ce Săpunaru a primit un alt an de contract și de ce au existat discuții despre un rol pentru care nu era pregatit rămâne un mister. Probabil, clubul nu a reușit să gestioneze această parte a activității fotbalistice.

Rolul și locul lui Săpunaru

Toate cele menționate nu înseamnă că Săpunaru nu-și avea locul lui sau că nu merita să-l aibă. Ba din contră! O relație are nevoie de experință profesională. Ar fi trebuit ca clubul să-i recunoască abilitățile.

Probabil că un fotbalist care pune ghetele în cui la 41 de ani nu este potrivit pentru un rol de conducere administrativă.

Numai o strategie profesionistă, cu strategii adecvate ar putea valorifica un astfel de actor.

Concluzia mea este că evenimentele amintite au afectat grav relația Săpunaru-Rapid, determinând o ruptură.

De-a lungul a patru ani, clubul nu a înțeles ce abilități și ce limite aveau jucătorul.

Fularul și emblema tatuată

La meciul cu CFR, stadionul a fost plin pentru a-l saluta pe Săpunaru. Cu toții am participat la acel eveniment pentru a ne lua rămas bun de la fotbalist, mai ales de la jucătorul din tribune, cu fularul vișiniu acum 30 de ani.

Ne amintim cu toții de finala de la Dublin, Săpunaru sărbătorind cu tricolorul și fularul Rapidului pe braț, tatuat cu emblema clubului. Gestul cu fularul rapidist este remarcabil.

Săpunaru a purtat fularul rapidist la finala europeană.

Acest act reflectă o puternică legătură cu clubul. Gestul de a-și lua fularul într-o campanie europeană demonstrează un sentiment de identitate.

Imaginea și povestea

Un profesionist din fotbal ar trebui să înțeleagă implicațiile unui astfel de gest și responsabilitatea unui club în a fructifica un astfel de personaj. Din nefericire, Rapid a gestionat greșit relația, pierzând o oportunitate de imagine.

Despărțirea de Săpunaru și imaginile controversate daunează nu doar lui, ci și clubului, fanilor și rapidismului. “Rapidismul” are nevoie de povești, legende și simboluri.

Rapidul va realiza potentialul maxim atunci când va crea o strategie profesionistă.