Surse: Mediafax

Într-un interviu acordat unei televiziuni importante din România, Ilie Bolojan a discutat despre necesitatea unui mecanism mai eficient de control al cheltuirii banului public. Acesta a argumentat că problema nu este doar absența unui organism specific, ci și aplicarea insuficientă a legislației actuale și toleranța politică excesivă față de abateri.

„Prin stabilirea unor norme clare, putem obține comportamente responsabile. Din nefericire, în țara noastră, regulamentele au fost adesea ignorate. S-au elaborat legi conforme, dar, în practică, s-au căutat în permanență modalități de a le ocoli”, a declarat Bolojan.

Acesta a criticat vehement sectoarele monopoliste din economie, unde societățile de stat sunt conduse de persoane care „nu oferă nimic valoros în schimbul sumelor încasate” și nu sunt sancționate pentru performanțele economice slabe.

„Ne confruntăm cu situații în care directori sau consilii de administrație au stabilit venituri exagerate. Companiile nu sunt mai eficiente, nu asigură servicii mai bune și, în multe cazuri, sunt deficitare. Dacă înregistrează profit, este doar pentru că prețurile au fost ajustate pentru a acoperi lipsa de eficiență, nu datorită managementului propriu-zis”, a explicat oficialul.

Ilie Bolojan a subliniat că soluționarea acestor probleme necesită timp și efort, presupunând modificări legislative și administrative, inclusiv în ceea ce privește mecanismele de control.

„Există Curtea de Conturi, comitete de control, directorate, dar, adesea, aceste structuri par să se concentreze exclusiv pe încasarea indemnizațiilor, ignorând responsabilitatea pentru rezultate. O greșeală frecventă a lumii politice, la care și eu contribui, este tolerarea excesivă a acestor situații”, a spus Bolojan.

Reformarea administrației publice și gestionarea eficientă a fondurilor publice sunt esențiale pentru modernizarea instituțională și sporirea încrederii cetățenilor în buna guvernare, a concluzionat acesta.

Articol: Bolojan critică lipsa performanței în companiile de stat: directori care nu produc, dar încasează venituri exagerate.