Germania şi-a modificat regulile privind deficitul bugetar pentru a permite cheltuieli nelimitate pentru apărare, finanțate prin datorie. Alte state din nordul şi estul Europei, precum Danemarca, Suedia şi Polonia, au anunțat majorări ale bugetelor de apărare între 3% şi 5% din PIB. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) are o nouă ţintă de cheltuieli de 3,5% din PIB pentru apărare. Acest lucru sugerează că Europa intenționează să achiziționeze mult mai mult echipament militar în anii următori, şi doreşte să-l producă, în mare parte, la nivel local.

Însă, dacă această creştere a cheltuielilor pentru apărare va compensa sau nu declinul producției industriale europene şi va contribui la menținerea locurilor de muncă este o problemă complexă, care depinde de mărimea sectorului, de structura lanțurilor de aprovizionare şi de compatibilitatea profilului de producție necesar pentru armament cu sectoarele aflate în declin.

Începând cu mărimea generală a sectorului, producția din 2024 a generat o valoare adăugată de aproximativ 2,5 trilioane de euro (2,9 trilioane de dolari), reprezentând circa 16% din PIB-ul UE, o cifră mai mică decât cei 20% din 1995. Ponderea este, în general, mai mare cu cât ţara este mai estică (sau mai germanică).

Industria apărării şi lanțul complex de aprovizionare

Acordarea unei ponderi precise industriei de apărare şi lanțului său complex de aprovizionare este dificilă, deoarece statisticiile oficiale mențin de obicei aceste date confidențiale. Analizele „bottom-up” realizate de o firmă de consultanță (EY) oferă o perspectivă. Conform estimărilor EY, statele europene membre NATO – majoritatea țărilor UE plus Marea Britanie şi Norvegia – vor trebui să cheltuiască aproximativ 137 de miliarde de euro anual în anii următori pentru echipamente, cu 65 de miliarde mai mult decât în prezent. Această majorare a cheltuielilor va duce la o creştere a sectorului de apărare european şi a lanțului său de aprovizionare cu 35,7 miliarde de euro – aproximativ 1,5% din sectorul industrial total al UE – şi ar putea crea aproximativ 500.000 de noi locuri de muncă.

Mai puțin de o treime din cele 35,7 miliarde euro suplimentare vor merge direct în industria de apărare; restul va fi direcționat către lanțul de aprovizionare. Aceasta se traduce în aproximativ 150.000 de noi locuri de muncă în industria de apărare însăși. Această cifră este similară cu estimările unor centre de studiu (Bruegel și Institutul Kiel). Conform acestor estimări, numărul total de angajaţi din companiile mari europene de apărare a crescut de la aproximativ 250.000 în 2021 la 280.000 în 2024, iar majoritatea comenzilor pentru noi echipamente de apărare nu au fost încă livrate.

Evoluția lanțurilor de aprovizionare va influenta și locația creării noilor locuri de muncă. Până în 2022, apărarea europeană era în mare măsură o chestiune națională. UE a căutat întotdeauna să schimbe acest aspect, parțial pentru a spori eficiența și integrarea sectorului. Aceasta ar putea deveni realitate. Guvernele au convenit asupra unui pachet de 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi UE pentru grupuri de două sau mai multe țări care vor achiziționa în comun echipamente de apărare. Fondul European de Apărare vizează de asemenea încurajarea cooperării transfrontaliere în cercetare și dezvoltare.

Germania a anunțat finanțarea producției de rachete cu rază lungă în Ucraina

Integrarea are ca rezultat specializarea. Lanțurile de aprovizionare vor traversa continentul, iar companiile vor construi capacități acolo unde este cea mai eficientă din punct de vedere economic. Acest lucru ar putea transforma sectorul, așa cum s-a întâmplat şi în alte sectoare industriale prin integrarea în piaţa unică a UE şi extinderea blocului spre est.

Un nou jucător pe scena europeană a producției de armament este Ucraina. Companii europene de armament, precum KNDS şi Thales, se îndreaptă spre această țară afectată de război pentru a produce muniție, piese de schimb și a dezvolta arme noi. Germania a anunțat finanțarea producției de rachete cu rază lungă în Ucraina, urmând exemplul Danemarcei. „Ucraina a găzduit o mare parte din producția de arme avansate a Uniunii Sovietice și ar putea deveni acum arsenalul cu costuri reduse al Europei”, afirmă Jacob Funk Kirkegaard de la Bruegel. Costurile reduse şi condițiile reale de testare fac din Ucraina un loc ideal pentru producția viitoare, reducând astfel nevoia de locuri de muncă în UE.

O problemă constantă rămâne tipul de locuri de muncă din industrie care vor fi create – şi dacă vor fi ocupate într-o Europă cu o forță de muncă în scădere. Producția modernă necesită competențe tehnologice și digitale avansate, nu doar în fabricarea armelor. Însă, evoluțiile rapide de pe câmpul de luptă înseamnă că și acest sector se transformă radical, mult mai rapid decât, de exemplu, industria auto. O altă firmă de consultanță (Kearney) avertizează asupra unui deficit sever de lucrători cu calificările necesare.

Pierderea locurilor de muncă din alte ramuri industriale ar putea ajuta la completarea acestui gol. Luați în considerare Germania, inima industrială a Europei. Locurile de muncă din sectorul apărării prezintă două caracteristici comune. În primul rând, raportul dintre locurile vacante şi numărul şomerilor este foarte mare, semnalând un deficit existent de forță de muncă calificată. În al doilea rând, rata şomajului în aceste profesii a crescut din 2023. „Este nevoie să continuăm dezvoltarea abilităților acestor lucrători”, afirmă Enzo Weber de la Institutul pentru Cercetare a Ocupei Forței de Muncă din Nürnberg. Totuși, există un avertisment: dezvoltarea capacității şi a locurilor de muncă va începe doar dacă intențiile bune se vor traduce în comenzi pe termen lung pentru firmele europene din domeniul apărării.