„Cel mai recent raport Eurostat, cu datele din luna mai, a fost publicat la data de 18 iunie. Analizând datele de la cel mai mic valoric (Cipru, 0,4%, rată anualizată în mai 2025) la cel mai mare (România, 5,4%, rată anualizată), susținătorii ideii că România este lider în inflație ignoră aspectele esențiale. România nu se află în situație inflaționistă; dimpotrivă, prezintă cea mai constantă și mai rapidă dezinflație din întreaga Uniune Europeană! În timp ce alte șapte țări, printre care Irlanda, Italia, Danemarca, Franța și Cipru, s-au eliberat de deflație, dar rămân în apropierea ei, iar altele se confruntă cu fluctuații inflaționiste, Ungaria fiind exemplul cel mai evident. Cum poate fi România campionă a inflației, atunci când nu este afectată de inflație?”, s-a întrebat un consilier BNR, citat de Agerpres.

Conform acestuia, experții trebuie să interpreteze corect rapoartele privind inflația publicate de Institutul Național de Statistică (INS) și de Oficiul statistic al Uniunii Europene, Eurostat.

„Două rapoarte ne interesează în mod deosebit: cel național, al INS, care detaliază evoluția inflației pe o lună, 12 luni și doi ani, și cel al Eurostat, care calculează un indice armonizat al prețurilor de consum pe o lună și pe 12 luni. Datele statistice naționale sunt publicate lunar, în jurul zilelor 12-14 ale fiecărei luni, referindu-se la luna precedentă. Datele Eurostat sunt disponibile zilnic, în ziua de 18 a fiecărei luni, referindu-se la luna precedentă”, a explicat Vasilescu.

Acesta susține că aceste detalii sunt utile pentru o analiză corectă a datelor statistice legate de inflație. „Aceste amănunte sunt esențiale, însă doar dacă sunt interpretate corect. Cu toate acestea, în mod frecvent, informațiile nu sunt analizate corect. Unii experți în domeniu, de obicei aceiași, susțin, lunar, din primăvara anului 2024, că România este lider european în inflație; o afirmație falsă, derivată din interpretarea eronată a datelor”, afirmă specialistul în domeniul financiar.

Potrivit acestuia, Eurostat și INS mențin titlurile rapoartelor lor statistice luna de lună.

„Spre deosebire de percepția comună, și Eurostat și INS nu modifică denumirile tablourilor statistice lunar. Acestea se referă, în mod convențional, la inflație. Experții, politicienii și oficialitățile, de asemenea, se referă la inflație. Totuși, în realitate, prețurile se pot modifica și în sens descendent, traversând o perioadă de stagnare prețurilor sau deflație, care este chiar mai periculoasă decât inflația. Un amestec de tendințe inflaționiste, dezinflaționiste și deflaționiste, poate fi considerat, mai precis, ca o neliniște globală a prețurilor”, afirmă Vasilescu.

Prezentând un istoric al inflației din Uniunea Europeană din anul 2012, specialistul a admis că, la acel moment, România avea o rată anuală de 4,6% și se afla printre țările cu cea mai ridicată inflație.

„În decembrie 2012, inflația era dominantă în UE, reprezentând o creștere generalizată a prețurilor de consum. România, cu o rată anualizată de 4,6%, se situa printre cele mai afectate țări. Ungaria avea o rată de 5,1%. Atunci o etichetare ca țară vicecampionă la inflație ar fi fost corectă. În următorii doi ani, prețurile au scăzut semnificativ. În 16 țări din UE, prețurile au coborât sub zero, ceea ce semnifică deflație. România și-a redus doar creșterea, fără a coborî sub ţinta de 2,5%, plus/minus un punct procentual. A trecut de la 4,6% la 2,8%, și apoi la 1,8%, evoluând de la inflație la dezinflație. Cu 1,8%, țara era pe primul loc în Uniunea Europeană, apropiindu-se de ţinta ideală de 2%”, a explicat specialistul BNR.

Acesta a subliniat, de asemenea, că în mai 2015, România, cu o rată anualizată de doar 1,3% sub ţintă, a intrat în starea de stagnare a prețurilor. „Era pe primul loc, cu cifrele cele mai ridicate, însă sub limita standard. De aici a coborât în câteva luni la -0,3%, apoi la -1,5%; cea mai mică valoare, reprezentând o poziție extrem de nefavorabilă”, a adăugat Vasilescu.

Specialistul a amintit că dobânda de politică monetară fusese redusă la 1,25% în ianuarie 2021, momentul în care a doua parte a actualului ciclu inflaționist începea să se formeze, reprezentând cel mai scăzut nivel din istoria BNR.

„După ce în mai 2018, când prima parte a actualului ciclu inflationist a atins apogeul la 5,41%, BNR a răspuns cu o dobândă de referință de 2,50%, o dobândă care a reprezentat un baraj împotriva unui ciclu inflaționist îndelungat, care a plasat România într-o situație de creștere a prețurilor și BNR a gestionat o inflație ridicată, domolindu-o cu dobânzi reale negative”, a mai spus Adrian Vasilescu.

Potrivit acestuia, Banca Națională a gestionat primul val inflaționist la sfârșitul anului 2019, în timp ce multe state europene se confruntau cu deflație, determinându-le o acțiune anticipată și reducerea dobânzilor de politică monetară.

„Dar până unde, până aproape de zero? BNR nu s-a limitat, a analizat propriile date și, prin raportare la realitățile concrete, a realizat două reduceri, prima fiind în martie 2020, în contextul unor măsuri pentru activarea amortizoarelor de riscuri. Atunci, dobânda a scăzut cu 0,5 puncte procentuale, de la 2,5% la 2%. A doua reducere, din 29 mai, a înregistrat o scădere de doar 0,25 puncte procentuale, de la 2% la 1,75%”, a explicat consilierul.

Specialistul a mai menționat că dobânda de politică monetară, denumită și dobândă-cheie, acționează ca un amortizor al riscurilor, demonstrând tendințele politicilor monetare, costurile dobândirii de lichiditate de la banca centrală, influențând dobânzile interbancare și determinând dobânzile practicate de băncile comerciale în relațiile financiare.

În context, Banca Centrală s-a văzut obligată la un arbitraj riguros, adaptând politica monetară la realitățile României, fără a se deconecta semnificativ de practicile altor bănci centrale, dobânda-cheie de 1,75% dovedindu-se optimă pentru susținerea strategiei.

În caz contrar, un „tratament mult mai dur” ar fi avut costuri importante: afectarea creșterii economice, posibil o recesiune mai accentuată; creșterea semnificativă a creditelor; mai multe și mai severe perioade de reduceri salariale.

„Aceste scenarii nu s-au materializat. Banca Centrală a aplicat o strategie de politică monetară echilibrată, evitând atât relaxările inutile, cât și restricțiile extreme, asigurând stabilitatea financiară și, evident, creșterea economică. Stabilitatea prețurilor la un nivel optim reprezintă cel mai valoros activ social, conferind nu doar încredere, ci și o creștere durabilă. Inflația optimă protejează societatea de inegalitățile economice și sociale generate de inflația sau deflația excesivă”, a concluzionat Vasilescu.

Specialistul a mai menționat că dobânda de politică monetară a băncii centrale este un subiect dezbătut aprinș, opinia cu privire la limita maximă a indicatorului fiind divergentă, fiind un pariu cu consecințe importante, implicând nu doar idei și opinii, ci și interese materiale.

A doua ediție a conferinței „România de facto”, organizată joi și vineri la București, a abordat teme precum stabilitatea economică, finanțarea durabilă, inteligența artificială, securitatea cibernetică și viitorul muncii.

*Notă Agerpres (n.r.)
Inflația este o creștere generalizată și persistentă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie, într-o anumită perioadă de timp.
Deflația este o scădere generalizată și persistentă a prețurilor bunurilor și serviciilor într-o economie.
Dezinflația reprezintă o diminuare a ritmului de creștere a inflației, prețurile continuând să crească, însă într-un ritm mai lent.