Criza iraniană, o realitate apăsătoare

Situația tensionată din Iran a devenit o criză acută, iar opțiunile de răspuns ale Teheranului sunt limitate. Niciun lider iranian nu s-a așteptat la intervenția altei țări pentru a contracara acțiunile Statelor Unite. Iranul are un „parteneriat strategic” cu Rusia, iar ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, este programat să viziteze Moscova luni, potrivit surselor din presa internațională.

Deși Vladimir Putin a achiziționat drone iraniene pentru conflictul din Ucraina, este extrem de improbabil să riște un război cu Statele Unite pentru regimul Ayatollah-ului Ali Khamenei.

Indiferent de motivul vizitei lui Araghchi la Moscova, nu se așteaptă sprijin material din partea Rusiei. Situația este similară și cu China, în ciuda protestelor verbale ale președintelui Xi Jinping împotriva atacurilor anterioare ale lui Donald Trump asupra Iranului.

Beijingul a condamnat intervențiile ca o încălcare a dreptului internațional. China a fost dispusă să importe petrol iranian la prețuri reduse, însă nu va intra în conflict cu Statele Unite pentru a salva regimul de la Teheran.

Khamenei conștientizează izolarea Iranului

Ayatollah Khamenei a înțeles permanent că Iranul nu are aliați adevărați în rândul statelor lumii. De aceea, a creat o rețea de aliați non-statali, înarmând și finanțând grupări extremiste în Orientul Mijlociu. Strategia era ca Iranul să mobilizeze un număr suficient de grupări armate pentru a descuraja orice președinte american de a iniția un conflict.

Gărzile Revoluționare aveau misiunea de a aproviziona aceste grupuri cu rachete pentru a putea răspunde prompt și devastator, vizând inițial Israelul și apoi bazele și aliații Statelor Unite din regiune.

Cu toate acestea, agresiunile americane au avut un impact diferit de cel preconizat. Rachetele lansate din Iran au provocat pagube în Israel, soldat cu pierderi umane.

Planul lui Khamenei prevedea ca Hezbollah din Liban să lanseze 100.000 de rachete, devastând Tel Aviv și forțând israelienii să se refugieze în adăposturi pentru perioade îndelungate. Milițiile șiite din Irak și Siria, împreună cu Hamas din Gaza și rebelii Houthi din Yemen, urmau să formeze „Axă Rezistenței”.

Eșecul strategiei, evidentă încă dinainte

Cu mult înainte de intervențiile militare americane, Israel a început deja să slăbească sau să elimine membrii „Axei Rezistenței”.

Izolarea și slăbirea grupărilor armate

Hezbollah a fost puternic afectat în ofensiva israeliană din anul precedent, pierzând personal și conducere. Această situație a contribuit substanțial la căderea regimului lui Bashar al-Assad în Siria, afectând grav milițiile șiite.

Grupările armate din Irak sunt inactive, iar rebelii Houthi, afectați de atacurile israeliene și americane, nu pot ajuta Iranul.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a reușit să limiteze capacitatea de răspuns a Iranului.

În consecință, „Axă Rezistenței” și-a demonstrat fragilitatea, precum o pânză de păianjen, conform unei declarații anterioare a lui Hassan Nasrallah, fost lider al Hezbollah.

În prezent, situația iraniană este marcată de slăbiciune, iar planurile de represalii sunt afectate. Noua escaladare este probabilă, însă eșecul „Axei Rezistenței” și izolarea Iranului au justificat intervenția Statelor Unite.