Numeroase observații recente despre prezența șerpilor în diverse zone ale României au readus în atenție una dintre cele mai frecvente temeri ale oamenilor: întâlnirea cu un șarpe și riscul mușcării, mai ales de către o viperă. Chiar dacă imaginea acestor reptile este adesea negativă, specialiștii subliniază că, de cele mai multe ori, oamenii sunt cei care le invadează habitatul, expunându-se astfel unui risc. Cunoașterea zonelor și mediilor în care trăiesc viperele reduce semnificativ posibilitatea mușcăturii.

În România se găsesc trei dintre cele 15 specii de vipere europene, una dintre care are o reputație mai îngrijorătoare: vipera cu corn.

Majoritatea persoanelor care au raportat întâlniri cu șerpi în România le-au identificat ca fiind vipere, iar o bună parte dintre acestea credeau că erau exemplare de vipere cu corn, conform observațiilor naturalistului și călătorului Doru Panaitescu. De fapt, această temută specie nu este la fel de răspândită și nici agresivă pe cât se crede.

Harta realizată de Panaitescu indică un risc crescut de întâlnire a viperelor în Banat și în zona Deltei Dunării. Zona Băilor Herculane este cunoscută ca fiind un astfel de areal pentru vipera cu corn.

Vipera cu corn este considerată cea mai periculoasă specie, mușcătura ei putând avea consecințe grave, inclusiv deces.

O altă viperă comună este vipera de munte. Cunoscută și sub denumirile de viperă cu cruce sau viperă neagră, ea este mai răspândită și poate fi întâlnită chiar și în București. Mușcătura ei prezintă un risc mai scăzut decât cea a viperei cu corn. Este relativ ușor de observat, dar și de confundat cu alte specii de șerpi. Este activă de la sfârșitul lunii martie până la începutul lunii noiembrie, dar excepțional pot fi văzute exemplare și în februarie sau decembrie.

Vipera de stepă este cea mai rară specie românească și, de fapt, este vulnerabilă la dispariție. Fragmentarea habitatului, pășunatul și alte activități umane au restrâns aria de răspândire la câteva județe. Vipera de stepă se poate întâlni și în zona litorală, fiind adaptată mediilor nisipoase, cum se întâmplă în Delta Dunării, în anumite zone (un loc accesibil fiind Sfântul Gheorghe). Este și cea mai puțin periculoasă din punct de vedere al mușcăturii.

În ultimele perioade, au fost raportate apariții de șerpi de mari dimensiuni, unii ajungând la doi metri lungime, care se adăpostesc deseori în poduri și pereți.