Fiul lui Ion Alexandrescu: 25 de ani de la moartea Sfinxului – Steaua, dezamăgirea lui Ion Alexandrescu

Ion Alecsandrescu, arhitectul marii echipe Steaua, câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni și a Supercupei Europei, a trecut la cele veșnice la vârsta de 71 de ani, pe 21 iunie 2000.

Interviu despre Ion Alecsandrescu, la 25 de ani de la dispariție

Mihai Alecsandrescu, fiul său, a oferit detalii despre momentele remarcabile din cariera tatălui său și ascensiunea legendarului Steaua, într-un moment crucial când clubul era amenințat cu desființarea.

La 25 de ani de la dispariția tatălui dumneavoastră, ce a rămas în urma sa?

– Încă este o durere profundă. El a fost cel mai bun prieten și am avut o relație strânsă. Mulți îl consideră cel mai important lider din istoria fotbalului românesc. Performanțele sale vorbesc de la sine, iar stilul său unic de a conduce un club de fotbal s-a dovedit inspirat. Nu degeaba a petrecut 20 de ani la federație și apoi la Liga.

Ion Alecsandrescu, solicitat de cluburi importante din țară: „Nu a vrut să plece de la Steaua”

Ce ar trebui să știe suporterii Stelei despre „Sfinx”?

– Este important de menționat două aspecte. A obținut numeroase trofee doar cu jucători români. După Revoluție, a primit oferte importante din țară, dar a rămas ferm la Steaua. Nu ar fi acceptat nicio ofertă din afara clubului. Au fost propuneri foarte atractive.

Care sunt primele amintiri legate de Steaua și de Ion Alecsandrescu?

– Aveam trei ani și am păstrat în memorie imaginea tatălui meu la televizor, în alb-negru, jucând pentru Steaua. Nu știu exact despre ce meci era vorba, dar am amintire clară despre o accidentare și un picior bandajat. A fost un meci dur, în finalul carierei sale de jucător, cred că în jurul anului 1960. Mi-a rămas întipărit în memorie pentru că fotbalul de atunci era mult mai dur. Mama mea a fost îngrijorată.

Fascinația pentru Rapid și polo-ul la Dinamo înainte de a se conecta cu Steaua

Ați fost fan Steaua de mic?

– Nu exact… Primul meu meci a fost pe stadionul Giulești. Rapid avea o echipă excelentă în anii ’70. Apoi am înțeles ce înseamnă Steaua.

Ați făcut sport de performanță?

– Da, polo. Dinamo a fost primul meu club, deoarece Steaua nu avea la momentul respectiv echipă de polo. Există o istorie din spatele desființării secției.

Ion Alecsandrescu a marcat aproape 100 de goluri pentru Steaua

Fotbal ați practicat?

– Da. M-a văzut pe stradă un fost antrenor al Stelei. Aveam 12 ani și eram un sportiv relativ dezvoltat fiindcă mă antrenam la înot. M-a dus la Sportul Studențesc, dar nu a menționat că sunt fiul lui Ion Alecsandrescu. A trebuit să încep ca fundaș.

Renunțând la fotbal, am continuat cu polo până la terminarea facultății.

Ce mărturisea tatăl dumneavoastră despre momentul de glorie?

– Nu vorbea mult despre cariera sa de jucător la Steaua. Era un om modest și discret. M-a învățat că faptele trebuie să vorbească pentru tine, nu cuvintele. Știu că proteja mingea foarte bine. Era extrem de greu să îi iei mingea.

„Despre Steaua… nu aveți dreptul să vorbiți!”

A fost apreciat la valoarea lui reală?

– Cei care apreciază fotbalul și Steaua îl respectă profund. Alții, nu.

„Voi, despre Steaua, nu aveți dreptul să vorbiți. Voi, de Steaua, să nu vă mai luați niciodată!” a fost o remarcă memorabilă.

– Da, a spus-o într-un interviu. Era criticat. El a condus fotbalul românesc în anii ’60.

Cum era Ion Alecsandrescu ca lider?

– Era autoritar, dar și un om de echipă. Aducea mereu argumente, nu toane.

A crescut alături de legendele Stelei

– Am crescut alături de Tiberiu Bone și Vasile Zavoda.

– A avut relații excelente și cu Lajos Sătmăreanu, Radu Troi, Vasile Iordache și alți jucători.