De acum 384 de ani, ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Parascheva, a fost o prezență binecuvântată în pământul românesc. Prin intermediul Patriarhiei Constantinopolului, sfintele moaște ale Sfintei au fost dăruite domnitorului Vasile Lupu, în semn de recunoștință pentru ajutorul acordat în achitarea datoriilor față de Poarta Otomană. Această manifestare divină, întâmplarea ocrotirii, a fost parte a unei călătorii ce a străbătut mai multe țări până în 1641, dar, aparent, Sfânta a ales să se odihnească pe aceste meleaguri. Evenimentul din 1641 reprezintă un gest de îndurare divină pentru Țările Române și le-a adus ocrotirea în secolele ce au urmat. Întâlnirea poporului român cu Sfânta Parascheva, înainte de aducerea moaștelor sale, reprezintă, probabil, un răspuns la dragostea și devotamentul moldovenilor. Moaștele sfintei au străbătut diverse teritorii, fiind transportate de la Epivata la Târnovo, apoi în Serbia și, în cele din urmă, la Iași. Din istorie aflăm că Ioan Asan al II-lea a așezat moaștele sfintei în Târnovo. Ulterior, odată cu cucerirea statului româno-bulgar de către Imperiul Otoman, moaștele au fost mutate în Serbia, apoi, în urma cuceririi Serbiei, s-au întors la Constantinopol. Abia în 1641, moaștele au ajuns în Iași. De atunci, Sfânta Parascheva și-a extins ocrotirea către întreaga Românie, fiindu-i cunoscută de români cu mult timp înainte de acest eveniment. O dovadă a acestui fenomen o constituie faptul că biserica din cetatea Romanului, o ctitoria a voievodului Roman I Mușat, i-a fost dedicată. Biserica a fost ridicată și pictată mai târziu, conform documentelor existente, de către domnitorul Petru Rareș. Această ctitorie, dedicată Sfintei, a fost evidențiată ulterior de către fiul voievodului, domnitorul Alexandru cel Bun.

Sfânta Parascheva a fost apreciată și în Muntenia. Domnitorul Brâncoveanu a ordonat, în 1692, ca texte religioase să fie tipărite, menționând și viața Sfintei.

Și în Transilvania a fost venerată, așa cum demonstrează mai multe biserici vechi, dedicate acesteia.

Și la Cernăuți, Sfânta a fost cinstită, cu o biserică construită chiar înainte de 1768, menționată într-un inventar din 1843. În prezent, Sfânta Parascheva este cea mai îndrăgită sfântă din România. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în 1955, recunoașterea generalizată a cinstirii Sfintei.

De-a lungul a 384 de ani, Sfânta Parascheva a fost ocrotitoarea românilor, inspirând și susținând credința și unitatea națională. A fost prezentă în vremurile grele, în momentele de bucurie și durere ale românilor, manifestându-și harul de ocrotitoare și în momentele de nevoie. A fost martoră și promotoră a momentelor istoric importante din istoria românilor. Sfânta a fost prezența divină a românilor, mângâindu-le suferințele, insuflându-le nădejdi și încurajându-i.

Sfânta rămâne o prezență importantă și în zilele noastre, fiind ocrotitoarea românilor în toate momentele.