Hipertensiunea arterială la tineri constituie o provocare diagnostică, solicitând o evaluare amănunțită pentru a exclude o eventuală cauză secundară.

Un pacient de 19 ani, lucrător agricol în Belgia, s-a adresat Spitalului de Cardiologie Clinică și Intervențională Arcadia, prezentând scăderea toleranței la efort, dureri de cap, amețeli, sângerări nazale intermitente, oboseală și crampe la membrele inferioare, mai ales în timpul efortului fizic. Tânărul era nefumător, cu greutate normală și nu consuma alcool în exces. Nu se adresase anterior pentru consult.

Examenul fizic a evidențiat valori tensionale peste limita normală – 170/100 mmHg la ambele brațe, la măsurători repetate. Pacientul nu cunoștea această hipertensiune, de altfel nici nu își măsura tensiunea arterială.

La auscultarea inimii, zgomotele cardiace erau ritmice, cu o frecvență de 71 bătăi/minut, iar la nivelul parasternal stâng s-a perceput un suflu sistolic relativ intens, prezent și interscapular.

Un alt semn important pentru stabilirea diagnosticului a fost pulsul foarte slab perceput la nivelul arterelor femurale. Aceasta a impus măsurarea tensiunii arteriale și la membrele inferioare, unde au fost observate valori mult mai reduse.

În acest context, s-a formulat ipoteza diagnosticului de hipertensiune arterială secundară unei malformații, cunoscută sub numele de coarctație de aortă.

Investigațiile paraclinice au confirmat această ipoteză.

Electrocardiograma a arătat hipertrofie ventriculară stângă și disfuncții de repolarizare.

Radiografia toracică a evidențiat indicii indirecte de coarctație de aortă, precum semnul „3”/”E”, eroziuni costale și dilatații aortice.

• Semnul „3”/”E” în oglindă sugerează conturul aortic anormal.
• Eroziunile costale sunt cauzate de circulația colaterală crescută.
• Dilatarea aortei poststenotice este vizibilă uneori în radiografie.

Ecocardiografia transtoracică este investigația principală în diagnosticarea coarctației, oferind detalii despre localizare și gravitate. În cazul pacientului, îngustarea aortei s-a localizat la nivelul aortei descendente.

Angio-CT toracic a adus confirmarea finală a diagnosticului, demonstrând o îngustare semnificativă a aortei descendente juxtaductal, cu o reducere de 5 mm pe o distanță de 4 mm. Investigațiile au evidențiat o circulație colaterală importantă deasupra stenozei.

Prin urmare, diagnosticul final al pacientului a fost coarctație de aortă juxtaductală și hipertensiune arterială secundară.

Pacientul a fost indrumat către un serviciu de cardiologie intervențională pentru angioplastie cu balon și plasarea unui stent, procedura fiind realizată în Belgia.

Evoluția a fost favorabilă, pacientul nemai necesitând tratament antihipertensiv.

Coarctația aortei

Hipertensiunea arterială la tineri poate fi un semnal de alarmă pentru o afecțiune secundară, precum coarctația de aortă.

Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat, intervențional sau chirurgical, sunt esențiale pentru evitarea complicatiilor cardiovasculare pe termen lung.

Monitorizarea tensiunii arteriale și a evoluției pacientului este necesară și după corectarea stenozei.

Coarctația de aortă este o malformație congenitală a aortei, cea mai importantă arteră. Este caracterizată de îngustarea aortei pe un anumit segment, frecvent între originea arterei subclaviculare și joncțiunea cu canalul arterial.

Simptomele coarctației de aortă depind de gradul stenozei și de vârsta la care este pus diagnosticul, dar pot fi influențate și de prezența altor malformații asociate.

La nou-născuți, simptomele includ principale dificultăți respiratorii, ce pot evolua rapid spre insuficiență cardiacă sau șoc. La copii mai mari și adulți, simptomele se manifestă prin hipertensiune arterială: dureri de cap, amețeli, scăderea toleranței la efort, sângerări nazale și crampe musculare la membrele inferioare.

Examenul clinic evidențiază suflu parasternal, valori tensionale anormale și puls femural absent sau slab perceput.

Evaluarea paraclinică (electrocardiogramă, ecocardiografie, investigații imagistice) confirmă diagnosticul, stabilirea gradului de severitate al coarctației.

În absența tratamentului, coarctația de aortă evoluează către complicații grave, cum ar fi accident vascular cerebral, disecție aortică, afecțiuni coronariene premature și insuficiență cardiacă.

Tratamentul este fie chirurgical, fie intervențional, alegerea depinzând de severitate și particularitățile stenozei.

Acest caz ilustrează importanța recunoașterii precoce a coarctației de aortă ca posibilă cauză a hipertensiunii arteriale secundare.

Diagnosticul clinic a fost susținut de investigațiile paraclinice specifice. Tratamentul adecvat a normalizat tensiunea arterială, eliminând simptomele și prevenind complicațiile grave, îmbunătățind dramatic calitatea vieții pacientului.