O echipă internațională de geofizicieni și geologi a identificat sub gheața Antarcticii de Est o formare geologică de proporții, constituită din aproximativ 30 de bazine conectate între ele. Descoperirea, realizată de cercetători conduși de geofizicianul italian Egidio Armadillo de la Universitatea din Genova, indică o structură extinsă ce se întinde pe o mare parte a continentului și se lărgește spre coastă. Structura a fost descrisă drept o provinție geologică în formă de evantai.

Formațiunea geologică și caracteristicile sale

Conform informațiilor, formațiunea pare a fi un evantai realizat printr-un proces de extindere a scoarței terestre în jurul unui punct central situat în interiorul continentului. Cercetătorii compară structura cu un colț al Antarcticii tras în afară. Aceasta include numeroase bazine subglaciare, care nu sunt distribuite aleatoriu, ci pornesc dintr-un punct comun și formează un model radial coerent.

Metoda de analiză și datele utilizate

Suprafața continentului a fost reconstruită folosind date colectate prin radar, seismice, gravitaționale și magnetice, în cadrul unui efort de mai mulți ani. Aceste analize au permis cartografierea reliefului subglaciar, având în vedere grosimea variabilă a ghețarilor, care poate depăși câțiva kilometri.

Harta reliefului și importanța descoperirii

Reconstrucția reliefului pe vreme de gheață a relevat că partea inferioară a calotei de gheață de peste 27 de milioane de km³ ascunde un teren format din munți și văi vechi de sute de milioane de ani.

Greutatea gheții apasă scoarța, menținând terenul coborât. În cazul în care gheața ar dispărea, terenul s-ar ridica treptat, câștigând în altitudine până la un kilometru în unele zone.

Originea structurii și contextul geologic

Specialiștii consideră că această formațiune s-a format înainte de destrămarea Gondwanei, supercontinentul care a existat cu sute de milioane de ani în urmă. Zonele din jurul punctului central ar fi reprezentat un punct de slăbiciune în scoarța terestră, facilitând separarea continentelor precum Antarctica, Australia, Africa, America de Sud și India.

Formațiunea ar fi rezultat dintr-un proces numit „extensie rotațională”, în care scoarța terestră s-a întins și a s-au deschis treptat în jurul unui punct de origine, similar cu deschiderea unui evantai.

Implicații pentru înțelegerea Istoriei Pământului

Descoperirea ajută la explicarea formării munților ascunși sub gheață, cum ar fi Munții Gamburtsev și Munții Transantarctici. Aceștia, deși importanți pentru relieful continentului, sunt fie complet acoperiți de gheață, fie se întind pe aproape 3.500 de km.

Studiile suplimentare sunt necesare pentru a determina momentul exact al formării acestei structurii și impactul său asupra dinamicii calotei glaciare.

Urmări și perspective

Influența reliefului de sub gheață asupra curgerii gheții antarctice este semnificativă, iar înțelegerile despre această structură pot îmbunătăți estimările despre evoluția calotei. O mai bună cartografiere a terenului subglaciar oferă informații esențiale despre mecanismele de deplasare și topirea gheții.

Descoperirea indică un trecut geologic complex, ascuns timp de milioane de ani sub gheața care acoperă continentul de peste 27 de milioane de kilometri cubi. Formațiunea denotă o zonă de slăbiciune în scoarța terestră care ar fi influențat, cel puțin parțial, evoluția fizionomiei Antarcticii moderne.