Suedia analizează posibilitatea adoptării euro în contextul schimbărilor geopolitice și al situației naționale, după ce în 2003 populația a votat împotriva aderării. Decizia actuală are în vedere provocările globale, inclusiv tensiunile cu Rusia, influența Chinei și politica „America First” a fostului președinte Donald Trump, care ridică întrebări legate de securitate și stabilitate economică.
Schimbări în poziția Suediei față de euro față de 2003
În 2003, suedezii au respins aderarea la euro, preferând autonomia monetară. În prezent, însă, preocupările geopolitice influențează opinia publică și pozițiile politice. Suedia este membru cu drepturi depline al NATO, iar țara își întărește cooperarea cu partenerii din Uniunea Europeană.
Ministerul finanțelor, Elisabeth Svantesson, a anunțat inițierea unei anchete pentru a evalua avantajele și dezavantajele adoptării euro, afirmând că lumea și Uniunea Europeană se schimbă.
Schimbări în argumentele pro-euro
Economistul Lars Calmfors a declarat că opinia sa s-a modificat. În 2003, recomanda amânarea aderării la euro, dar acum consideră că situația geopolitică este diferită. El citează Rusia, China și scăderea fiabilității Statelor Unite.
Adoptarea euro ar putea întări legăturile politice și ar oferi suedezilor un loc la discuțiile paneuropene despre moneda comună. Peste 60% din comerțul Suediei se realizează cu UE, comparativ cu 6,4% cu SUA.
Rezistența internă și opinia publică
Majoritatea populației suedeze rămâne sceptică față de aderarea la euro. Doar o treime susține schimbarea, iar un nou referendum este previzibil. Partidul Liberal este singurul partid care susține ferm euro, cu doar 2% din voturi.
Alte formațiuni politice, inclusiv partidele din Centru și Creștin-Democrat, susțin doar cercetarea subiectului, în timp ce social-democrații încă nu și-au exprimat o poziție clară. Partidul extrem de dreapta, Democrații suedezi, cu aproximativ 20% din voturi, se opune vehement, invocând legătura dintre monedă și independență națională.
Procese și termene pentru aderare
Dacă procesul de adoptare ar urma să fie inițiat, minim patru ani ar fi necesari pentru implementare. În această perioadă, ar dura doi ani pentru demonstrarea stabilității cursului de schimb față de euro.
Cecilia Rönn, deputată din Partidul Liberal, consideră că aderarea nu mai este o chestiune dacă, ci când. Ea face referire la exemplul aderării la NATO în 2022, accelerată de situația din Ucraina, și vede posibilitatea de a accelera procesul pentru adoptarea euro.










Lasă un răspuns