Investițiile în artă românească contemporană sunt în creștere și reprezintă o oportunitate de diversificare a portofoliilor investiționale, susține Cătălin Guriță. Potrivit declarațiilor sale, artiștii români contemporani sunt la același nivel de talent și creativitate ca și cei internaționali, diferența fiind doar vizibilitatea și expunerea lor pe piață.

Piața de artă din România în prag de maturizare

Guriță afirmă că piața locală de artă se află într-un proces de maturizare. Valoarea totală a pieței, estimată la circa 25 de milioane de euro, se referă exclusiv la vânzările realizate prin casele de licitații, numărând aproximativ 60 de astfel de institutii în București sau pe platforme online. Această sumă reprezintă aproximativ un sfert din vânzările unei case de licitații din Londra, în condițiile în care piața de artă românească încă are un potențial de creștere semnificativă.

Potencialul de apreciere al artei românești

Guriță compară investiția în arta românească contemporană cu investițiile din urmă cu 15 ani în Bitcoin, explicând că notorietatea și valoarea lucrărilor vor crește exponențial în următorii 10-20 de ani. El susține că valoarea operelor poate să se tripleze sau chiar să se alteze în această perioadă, dato fiind creșterii interesului național și internațional pentru artiștii români.

Piața de artă în cifre

Cele mai valoroase vânzări ale artiștilor români contemporani vânduți la licitație în 2025 includ operele lui Ion Țuculescu, adjudecate pentru 581.250 de euro, Ștefan Câlția, pentru 318.050 de euro, și Sabin Bălașa, pentru 234.750 de euro. În plus, un tablou al lui Grigorescu, „Nimfă dormind”, s-a vândut cu 330.000 de euro, cel mai mare preț înregistrat pentru un artist român în 2025. De asemenea, o icoană semnată de Nicolae Grigorescu, „Maica Sfântă cu Pruncul”, a fost adjudecată pentru 90.000 de euro, fiind cel mai valoros exemplu de artă sacră vândut în acest an.

Pon­de­rea colecționarilor români de artă

Studiul Deloitte indică faptul că aproape jumătate dintre colecționarii și investitorii din România interacționează atât cu piața locală, cât și cu cea internațională. Majoritatea celor interesați în artă au între 35 și 56 de ani și preferă arta contemporană, în special cea realizată după anul 2000. Ponderea investițiilor în artă este moderată, iar cele mai frecvente motive includ diversificarea portofoliului, acoperirea riscurilor în perioade de volatilitate economică și potențialul de câștig.

Structura investițiilor

Peste jumătate dintre colecționari alocă până la 10% din totalul activelor pentru investiții în artă. Mai mult, 59% dintre aceștia investesc în artă sume care nu depășesc 10% din venitul anual. În privința preferințelor, pictura predomină cu 89% dintre respondenți, iar 86% intenționează să investească în opere de artă contemporană.

Transacții relevante pe piața românească

Cei mai scumpi artiști români tranzacționați sunt Ion Țuculescu, cu opere vândute la aproximativ 581.250 de euro, Ștefan Câlția, la 318.050 de euro, și Sabin Bălașa, la 234.750 de euro. În domeniul artelor vizuale, în 2025, cel mai scump tablou a fost „Nimfă dormind” de Grigorescu, vândut cu 330.000 de euro. Recordul pentru o lucrare de artă sacră a fost stabilit de icoana „Maica Sfântă cu Pruncul”, semnată de Nicolae Grigorescu, adjudecată pentru 90.000 de euro.

Proiecte și inițiative în domeniul artei

Cătălin Guriță, avocat și pasionat de artă, a fondat galeria WIN Gallery în 2023, colaborând cu peste 100 de artiști și organizând 13 vernisaje. În plan sunt lansarea unei fundații, WIN For ART, pentru sprijinirea artiștilor, inclusiv prin burse, rezidențe și programe de mentorat. Obiectivul este crearea unor mecanisme care să crească vizibilitatea și recunoașterea internațională a artiștilor români.

Guriță menționează și probleme fiscale, atrăgând atenția asupra lipsei facilităților fiscale pentru achizițiile de artă în România, comparativ cu alte țări, precum Franța. Acesta subliniază că investițiile în artă oferă nu doar satisfacție estetică, ci și un mecanism de protecție a patrimoniului, fiind o alternativă pentru păstrarea și creșterea valorii investițiilor în perioade de instabilitate economică.