În contextul geopolitic tot mai complex și al riscului unei rupturi iminente cu Statele Unite, Europa depune eforturi pentru a-și dezvolta autonomia în producția de armament destinată apărării proprii.

Declarațiile lui Trump privind Groenlanda au suscitat întrebări în rândul aliaților din NATO cu privire la capacitatea Europei de a fabrica suficiente arme pentru a se apăra independent de America. Specialiștii în domeniul apărării afirmă că, în principal, Europa este capabilă, dar nu încă în totalitate.

Potrivit The Wall Street Journal (WSJ), sectorul aeronautic și de apărare european a început să producă drone, tancuri și muniții. În anul 2025, cheltuielile pentru înzestrare au ajuns la 560 de miliarde de dolari. Totuși, această sumă este încă insuficientă, iar Uniunea Europeană va atinge doar în 2035 aproximativ 80% din bugetul Pentagonului.

Estimați la un trilion de dolari, eforturile europene de reabilitare a industriei militare

Conform think tank-ului International Institute for Strategic Studies, costurile pentru înlocuirea echipamentelor militare și adaptarea personalului european la standardele americane ar ajunge la circa un trilion de dolari. Cu toate acestea, anumite tehnologii de vârf, precum avioanele stealth, rachetele cu rază lungă sau sateliții militari, încă nu pot fi înlocuite pentru moment.

În cazul în care americanii „vor începe să reducă prezența pe continentul european… nevoia de a planifica un pilon european al NATO devine tot mai stringentă”, a declarat miercuri Andrius Kubilius, oficial european responsabil de revitalizarea industriei de apărare, la Forumul de la Davos.

WSJ subliniază de asemenea că Europa contribuie cu aproximativ 10% din veniturile producătorilor americani de echipamente militare, conform grupului de cercetare Agency Partners din Marea Britanie.

Fabrici noi înființate și creșterea producției de rachete defense aeriană

După invazia Rusiei în Ucraina, anumite companii din Europa au intensificat activitatea. De exemplu, firma germană Rheinmetall a inaugurat sau extinde 16 noi unități de producție, iar gigantul italian Leonardo și-a mărit echipa cu aproape 50%.

De asemenea, MBDA, liderul european în fabricarea de rachete, și-a crescut volumele de producție. Dacă anterior realizau 10 rachete lunar, acum fabrică 40.

Producția europeană, în unele cazuri, superioară celei americane

De exemplu, Rheinmetall va atinge probabil anul acesta o producție de 1,5 milioane de obuze de calibru 155 mm, depășind astfel volumul industriei de apărare din SUA.

Totodată, Europa își asigură aproape în totalitate propriile vehicule blindate, tancul german Leopard fiind cel mai răspândit în lume, și intenționează să creeze toate navele și submarinele militare.

Cu toate acestea, specialiștii consultați de WSJ afirmă că un moment de cotitură în care Europa s-ar desprinde de influența SUA nu s-a produs încă.

Bariera principală în reînarmarea rapidă a Europei

Roberto Cingolani, directorul executiv al Leonardo, a menționat într-un interviu pentru WSJ că divizarea este un obstacol major în accelerarea reînarmării Europei.

„Fiecare țară dorește propriul tanc, avioană sau navă, iar dispersia în investiții, cercetare și achiziții nu ajută la consolidarea forței militare a Europei”, a explicat el.

Dependența Europei de tehnologia americană

De asemenea, continentul va mai avea nevoie cel puțin 10 ani pentru a putea produce local un avion de vânătoare stealth. Între timp, majoritatea celor 13 țări europene care au achiziționat sau comandat F-35 continuă să-și extindă flotele.

Europa rămâne în urma Statelor Unite în domeniul informațiilor satelitare și depinde în mare măsură de companiile americane pentru cloud computing-ul folosit pe câmpul de luptă. În plus, deși Germania a dezvoltat racheta balistică în urmă cu peste 80 de ani, continentul nu produce aproape deloc astfel de arme sau rachete cu rază lungă de acțiune, preferând sistemele americane de apărare antirachetă.

Unele state europene încearcă să își remédieze aceste deficiențe, prin dezvoltarea unor rachete cu raze de peste 1.500 km, însă aceste proiecte, deși inițiate, nu vor deveni operaționale înainte de 2030, concluzionează WSJ.