24 ianuarie nu reprezintă doar o dată în calendar. Este ziua în care românii aleg să se unească. Este momentul în care s-a cristalizat conștiința unei națiuni unite, prin curaj, demnitate și dragoste față de țară.

Astăzi mă aflu la Iași, lângă statuia lui Alexandru Ioan Cuza, alături de români veniți din toate zonele țării și din întreaga lume. Aici simți adevărata istorie. Aici înțelegi că Unirea nu a fost doar un act politic, ci o acțiune de suflet. A fost dorința sinceră a unei națiuni de a merge mai departe împreună. Nu am venit din obligație, ci dintr-o chemare interioară. Ieri eram departe, peste ocean, dar gândul meu era deja aici. Am pornit la drum cu acea nerăbdare care vine din dorință, nu din grabă, doar pentru a fi prezent, alături de români, în ziua în care ne reamintim cine suntem. Sunt momente în care nu poți lipsi, chiar dacă drumul este lung sau oboseala se adună. Inima te aduce acasă chiar înaintea pașilor.

Gândurile mele nu sunt doar pentru cei prezenți astăzi la Iași, ci și pentru toți românii din țară și, în special, pentru cei aflați peste hotare. Pentru românii care trăiesc în alte state, dar care poartă România în suflet. Pentru cei care, deși sunt la mii de kilometri depărtare, rămân legați de acest pământ prin limbă, dor, familie și credință. Suntem uniți chiar și atunci când nu suntem fizic împreună.

Alexandru Ioan Cuza nu a unit doar două principate. A unit speranțe. A unit caractere. A unit voințe. A demonstrat că România se construiește prin justiție, respect, solidaritate și responsabilitate.

24 ianuarie ne reamintește că România devine puternică atunci când nu se dezbină, când nu se urăște și când își păstrează încrederea. Este puternică atunci când se adună în jurul valorilor simple și autentice: adevăr, onoare, credință, iubire de neam și respect între oameni.

Să fim români așa cum și-a dorit Alexandru Ioan Cuza: uniți, integri, demni și responsabili. Să ne susținem reciproc, nu împotriva altcuiva, ci pentru binele României.