„Persoanele care vor plăti mai mult din buzunar în ianuarie 2026, din cauza costurilor generate de încălzirea electrică, ar fi putut reduce cheltuielile considerabil dacă și-ar fi schimbat furnizorul cu una dintre ofertele mai competitive disponibile pe piață. Însă, nu este prea târziu pentru o decizie inteligentă, deoarece sezonul rece încă nu s-a încheiat și mai avem aproximativ trei luni de frig de traversat. În prezent, există oferte cu prețuri sub 1 leu/kWh, cu până la 35% mai mici față de cele curente, iar economia se va reflecta direct în factură, în fiecare lună”, a afirmat Dumitru Chisăliță, într-o analiză citată de AGERPRES.

În opinia sa, românii nu achită pentru energie scumpă deoarece aceasta ar fi în cantitate redusă, ci pentru că „le lipsește curajul și sunt speriați să-și schimbe furnizorul”.

Conform analizei, în iulie 2025, „România a intrat abrupt într-o piață de energie liberalizată”.

„După ani de plafonări și intervenții, statul a eliminat protecțiile fără o pregătire adecvată, fără comunicare și fără măsuri de tranziție. Ca rezultat, prețul mediu al energiei electrice a crescut cu peste 60% în câteva luni. A urmat un scandal public, dar fără implementarea unei reforme reale. Paradoxal, doar câteva luni mai târziu, pe piață apar oferte sub 1 leu/kWh, TVA inclus (prețul plafonat mediu fiind de 0,79 lei/kWh) – cu peste 35% mai mic decât tariful mediu plătit de majoritatea gospodăriilor. Însă, majoritatea consumatorilor nu se mută. De ce? Răspunsul nu ține de economie, ci de psihologie. După trei ani de haos – facturi explodate, plafonări arbitrare, schimbări de reguli și mesaje contradictorii – românii nu mai percep energia ca pe un serviciu. O percep ca pe o amenințare. Atunci când prețul crește cu 60% peste noapte, mintea nu mai face calcule. Se activează mecanismul de supraviețuire: „mai bine nu schimb nimic”. Așa apare fenomenul economic numit „biasul de status quo” – însă în România, acesta a fost amplificat până la blocaj complet. Chiar și o ofertă cu 35% mai economică este privită cu scepticism, nu ca o oportunitate. „Sigur e o capcană.” „Sigur vor mări ulterior.” „Mai bine rămân unde sunt, chiar dacă plătesc mult mai mult”, menționează asociația.

Potrivit acesteia, statul a reușit să distrugă și încrederea în piață.

„De-a lungul timpului, mesajul a fost: „nu vă faceți griji, vă protejăm de piață”. Apoi, brusc, s-a spus: „de mâine, piața hotărăște totul”. Pentru mulți oameni, piața nu mai reprezintă competiție, ci haos. În această situație, marii furnizori – Electrica, PPC, E.ON – nu trebuie neapărat să fie cei mai ieftini, ci doar „recunoscuți”. Au logo, sedii, și susținerea statului, reală sau percepută. Furnizorii mici pot oferi tarife mai competitive, dar concurează nu cu alte oferte, ci cu frica consumatorilor.”

În viziunea sa, mai există și o „fricțiune administrativă intenționat păstrată în mod deliberat neclară”.

„Chiar dacă schimbarea furnizorului durează doar zece minute online, oamenii nu știu cine facturează, când se face schimbarea, dacă rămân cu datorii sau dacă rămân fără curent. Acest lucru nu este un simptom aleatoriu, ci o metodă de a proteja status quo-ul. Astfel, piața liberalizată, de pe hârtie, rămâne blocată în realitate. Consumatorii plătesc mai mult nu pentru lipsa alternativei, ci din cauza lipsei de încredere în utilizarea acesteia. Cum poate fi eliminat acest obstacol? Nu prin plafonări suplimentare, ci prin abordarea directă a fricii”, se menționează în analiza citată.

Conform AEI, o garanție de stat simplificată, precum „dacă plătești mai mult după ce schimbi furnizorul, îți returnăm diferența”, ar putea revoluționa comportamentul consumatorilor.

„Un contract standard de o pagină, recomandat de autoritatea de reglementare, ar elimina capcanele. Un portal public, care să afișeze prețurile medii din ultimele tranzacții, ar transforma economiile realizate din teorie în emoție. Însă, aceste inițiative nu se concretizează, deoarece o piață funcțională ar reduce profiturile multor furnizori, mulți dintre ei legați direct sau indirect de stat și de factorii politici. Aceasta ar reduce și taxele și accizele colectate de stat. România nu se confruntă cu o criză de energie, ci cu o criză de încredere. Până când frica nu va fi abordată ca o problemă principală, milioane de oameni vor continua să plătească cu 30-40% mai mult, voluntar, într-o piață care, în teorie, ar putea fi ieftină, dar este menținută artificial scumpă prin tăcere și inerție”, conchid reprezentanții asociației.