Respectul pe care Miodrag Belodedici l-a primit și continuă să-l aibă a impresionat pe Andrei Vochin, cel care a împărtășit numeroase anecdote despre momente interesante în care a fost implicat dublul câștigător al Cupei Campionilor.

Experiența lui Miodrag Belodedici într-un vestiar plin cu arme

Ajuns la Steaua Roșie în finalul anului 1989, după ce s-a afirmat ca un jucător de elită la Steaua București, Miodrag Belodedici a povestit că a fost plasat într-un vestiar în care cei mai mulți coechipieri veneau cu pistolul la antrenamente.

„Realitățile unei viațe libere, unde puteai face orice. Era un comunism democratic, dacă se poate spune așa. Un fel de capitalism tolerat. Inclusiv Steaua Roșie se autofinanța, avea sponsori, jucătorii se transferau în afară, clubul primea fonduri. Cred că era mai degrabă autocrat decât dictator, Tito. Steaua Roșie Belgrad nu era echipa Armatei, așa cum se crede adesea în România. A fost Partizan. Steaua Roșie nu era nici echipa Miliției, ci a oamenilor comuniști.

Era echipa muncitorilor, dacă vrei. Era echipa securiștilor în același timp. A semnat pe 29 decembrie 1989, la câteva zile după revoluție. Mi-a povestit că mai mult de jumătate dintre ei aveau pistoale. În dulapul din vestiar, unde își depozitau lucrurile, își puneau și arma. L-a întrebat de ce și i s-a explicat că în primul rând se furau mașini. Opresc la semafor și ți se pune pistolul la cap. Belo zâmbea când a aflat că el a venit cu Dacia din România”, a relatat Andrei Vochin în emisiunea Oldies but Goldies.

Pericolele asumate de jucătorii de la Steaua Roșie

Jucătorii de la Steaua Roșie Belgrad, printre care se număra și Miodrag Belodedici, frecventau un bar situat lângă stadion, deținut de Arkan. Aceștia au fost avertizați despre riscul de a fi împușcați, dar și-au asumat pericolul și au continuat să frecventeze locația.

„Când a semnat cu sârbi, i s-a oferit un apartament lângă stadion și o mașină. El și-a dorit un Peugeot 405. A primit exact acest model. Clădirea vizavi de stadion era deținută de celebrul Arkan, liderul grupării paramilitare „Tigrii lui Arkan”, considerat de mulți criminal de război. Era șeful galeriei Steaua Roșie, care contribuia la finanțarea echipei. Avea o clădire unde amplasase un bar, un tip de cofetărie, unde jucătorii, după antrenamente, ieșeau să socializeze.

Conducătorul clubului, Dragan Dzajic, le-a cerut jucătorilor să nu mai frecventeze zona. Ce se întâmpla? O dată la câteva săptămâni, treceau unii pe stradă și împușcau oameni de la masă, încercând să-l rănească pe Arkan sau pe oamenii lui. Ei mergeau acolo pentru atmosfera caldă și prietenoasă, fiind foarte iubiți. Există un interviu cu mama lui Arkan, care a declarat că, vizitând cimitirul copiilor săi împreună cu Arkan și o fată, a spus că printre jucătorii de la Steaua Roșie, Belo era preferatul ei”, a relatat Vochin.

Legătura specială între mama lui Arkan și Miodrag Belodedici

O conexiune specială s-a format între mama lui Arkan și Miodrag Belodedici odată ce românul a sosit în Serbia. Aceasta i-a organizat o petrecere de ziua lui, cu ocazia împlinirii vârstei de 25 de ani.

„Belodedici s-a născut în mai 1964, iar în mai 1989 a împlinit 25 de ani. La acea vreme, nu avea drept de joc, deoarece era suspendat timp de un an. Mama lui Arkan a organizat întreaga sărbătoare în cafeneaua sa, iar tortul a fost realizat de mama lui Arkan, cei doi tăind împreună prăjitura la vârsta de 25 de ani. Acest gest arată cât de mult este iubit Belo. Este chiar idolizat, inclusiv de suporteri ai Partizan. În România, nimeni dintre supporters din Dinamo sau Rapid nu l-ar vorbi de rău.

Personalitatea sa îl face să fie apreciat în toate domeniile. Am jucat împotriva Muntenegrului, iar în delegația noastră s-a făcut un pariu. Mergeam într-o localitate mică, nu la Podgorica. Și Stoichiță a pariat cu Belo că nu va fi o problemă să-l oprească pe stradă. După ce am coborât din microbuz, în câțiva pași, oamenii au început să-i spună „legenda Belodedici””, a mai spus Vochin.

Despre Arkan

Zeljko Ražnatovic, cunoscut ca „Arkan”, a fost unul dintre cei mai controversați lideri ai conflictelor din fosta Iugoslavie din anii ’90. Lider al grupării paramilitare „Tigrii lui Arkan”, a devenit notoriu pentru acțiuni în Croația și Bosnia, fiind acuzat de epurare etnică, jaful și violență împotriva civililor.

Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie l-a acuzat pentru crime de război și crime împotriva umanității, deși nu a fost niciodată judecat. Figura sa a devenit simbol al brutalității conflictelor balcanice și al ascensiunii liderilor naționaliști în haosul destrămării Iugoslaviei. În afara câmpului de luptă, Arkan și-a construit o imagine publică controversată.

A fost implicat în afaceri, politică și fotbal, fiind patronul clubului Obilic, despre care se spune că a fost condus cu metode de intimidare. Relația sa cu cântăreața Svetlana „Ceca” Raznatovic a făcut cuplul unul dintre cele mai mediatizate din Serbia anilor ’90. Arkan a fost ucis în 2000, într-un atentat într-un hotel din Belgrad, punând capăt unei perioade tulburi din istoria regiunii, lăsând în urmă o moștenire încă disputată.