Andrei Gheorghiţă a obţinut primul titlu din carieră în vara anului trecut, cu echipa FCSB. Atacantul a fost format în Giuleşti, însă a devenit campion al României în tricoul echipei rivale, în sezonul precedent.

Andrei Gheorghiţă, inspirat de tatăl său în alegerea carierei sportive: „M-au susținut întotdeauna!”

Atacantul afiliat la U Cluj a oferit un interviu pentru FANATIK în Antalya, unde a povestit drumul său în fotbal, precum și cum a gestionat presiunea de a fi perceput ca fiind „rapidist” ce semnează cu FCSB și „trădător” de către suporteri din Giuleşti. Chiar dacă a devenit campion cu FCSB, Gheorghiţă nu renunţă la legătura cu Rapid, afirmând că va continua să participe la meciuri pe stadion.

Cum ai început cariera ta în fotbal?

– Din cele îmi amintesc, aveam în jur de 6 ani. Era ziua tatălui meu. Locuiam în Crângași, iar Sportul Studențesc juca în Regie, aproape de locuința noastră. Tatăl meu m-a dus la un antrenament. Pe teren era un antrenor care nota ceva pe foi. Am mers la el și l-am întrebat când pot participa la un antrenament. Dacă nu greșesc, mi-a spus să vin în aceeași zi, la ora 17:00.

Antrenorul era Cătălin Cizma, antrenor la grupa 2000, cu doi ani mai mare decât mine. Am început antrenamentele acolo și am început să îndrăgesc tot mai mult fotbalul. Ei au fost siguri de drumul meu, deoarece, când îmi făceau cadou o mașinuță telecomandată și o minge de 5 lei, eu mereu preferam mingea. La început, nu puteau legitima un copil atât de mic și așteptau să împlinesc 7 ani.

Pasiune pentru meciuri în peluza de pe Giuleşti cu prietenii

Părinții t-au sprijinit întotdeauna în viață și în carieră?

– Absolut, au fost un sprijin esențial. M-au susținut continuu, mi-au împlinit toate dorințele. Îmi amintesc că aveam mereu toate modelele de ghete nou-nouțe. Orice apariție, mama le comanda pentru mine. Mă însoțeau peste tot, la turnee, antrenamente, și în deplasări. Participau la meciuri, se făceau galerie, se pictau pe față – era o experiență minunată. Întotdeauna le-a făcut plăcere să fie alături de noi.

Ai fost și la meciuri în Giuleşti cu ei. Îți amintești primul meci?

– La vârsta de 14 ani m-am mutat în Giuleşti. Atunci mergeam singur, cu prietenii mei. Ei aveau deja o veche legătură cu stadionul și am participat la primele mele partide acolo, pe vechea arenă „Valentin Stănescu”.

A jucat ca adversar pe stadionul Rapidului: „Îți înțelegi mai bine spiritul galeriei”

Ce te-a atras în mod deosebit la Giuleşti?

– Atmosfera. Când pășești pe stadion, primul lucru care te impresionează este energia. Deși s-au făcut îmbunătățiri și din alte perspective, în trecut, suflul de pe stadion era extraordinar.

Când te-ai întors ca adversar pe Giuleşti, cum a fost?

– Nu a fost neapărat dificil, ci mai degrabă plăcut, pentru că știam că prietenii mei sunt în tribună. De atunci, am înțeles mai bine spiritul galeriei și ce înseamnă atmosfera de pe stadion pentru echipă și suporteri.

Este dificil să fii adversar în Giuleşti?

– Da, pentru că suporterii pun o presiune suplimentară și devin foarte insistenti.

Gheorghiţă a plecat de la București la Oradea pentru a-și construi cariera în fotbal

Îți amintești primul tău contract de fotbalist?

– Prima înțelegere am semnat-o la Oradea, cu Club Atletic Oradea, înainte să împlinesc 18 ani, pe o perioadă de trei luni. Ulterior, am semnat un nou contract, conform progresului meu.

Un pas important, mutarea de la București la Oradea…

– Da, a fost o etapă semnificativă. Acolo m-am întâlnit cu Cătălin Sărmășan. La Clinceni, nu eram foarte mulțumit, așa că am decis să plec. Mi-a spus că va fi bine să joc la nivel de seniori și, după un an, am făcut un pariu cu el: dacă înscriu 10 goluri, vom avansa în Liga 1. În al doilea sezon la FC Bihor am reușit 13 goluri și 8 assist-uri, și astfel am trecut mai departe, la Poli Iași.

Sfătuit să renunțe la fotbal: „Nu crezi că ar trebui să te gândești și la facultate?”

Ai fost inițial testat la Poli Iași…

– Da, venind din Liga 3, au dorit să vadă dacă mă ridic la nivelul lor. Am participat la două cantonamente și am avut parte de încredere totală din partea antrenorului Leo Grozavu. Am jucat bine în meciurile amicale, inclusiv la Brașov și Bulgaria, unde am înscris primul meu gol pentru Iași. Înainte de transfer, domnul Grozavu mi-a spus că au început formalitățile pentru transferul meu, iar vestea m-a încântat enorm.

Ai fost vreodată tentat să renunți?

– Niciodată. Deși nu a fost totul perfect, nu am avut intenția să mă opresc, doar că aprecierea din jur m-a motivat și mai mult. Mi s-a spus să mă gândesc la facultate, dar nu m-am lăsat influențat și am continuat să avansez.

Primul gol în Liga Super, anulat la VAR: „Inimă bătând nebunește”

E diferență majoră între ligile inferioare și Liga 1?

– Da, nivelul tehnic și fizic este diferit, dar fotbalul rămâne același sport, doar cu alte provocări. Surprizele din Cupa României, în care echipe din ligile inferioare câștigă uneori împotriva celor din Liga 1, sunt o dovadă.

Primul gol din SuperLigă anulat pentru offside la VAR.

– La începutul sezonului, după cantonamentul de la Bansko, urmam meciul cu CFR Cluj. La antrenament am fost pregătiți tactic, iar atunci am primit vestea că voi fi titular. Nu puteam crede, eram foarte emoționat. Îmi amintez că, la câteva zile înainte, doctorul de la Poli Iași mi-a spus cât de palid eram înainte de debut, iar în timpul meciului, am avut un puls foarte mare. Am avut parte de o experiență unică, marcându-mi primul gol în Superligă, în meciul împotriva CFR Cluj, chiar dacă a fost ulterior anulat la VAR pentru offside.

Imediat după, m-am bucurat enorm, deși golul a fost anulat, iar sentimentul a fost inedit. Mă întrebam ce ar fi dacă aș putea să joc la o echipă precum Barcelona – râzând, în mod glumeț.

Ai fost dezamăgit când arbitru a invalidat golul?

– Nu, n-am fost supărat. Mi-am păstrat încrederea în jocul meu și am încercat să continui. Echipa s-a așezat bine, am marcat, iar noi, fiind o echipă proaspăt promovată, am făcut tot posibilul să ne impunem în meci.

Nu a renunțat la Rapid când a semnat cu FCSB: „Merg cu plăcere la meciurile lor. E copilăria mea!”

Când ai semnat cu FCSB, a fost discutată și experiența ta rapidistă.

– Da, cu două-trei săptămâni înainte, am acordat un interviu după meciul din Giulești, când am fost supărat din cauza unei accidentări și a rezultatului negativ. Nu regret acel interviu, fiind o parte a copilăriei mele. Acolo am crescut și încă locuiesc în zonă. Mă bucur să particip la meciurile Rapidului, pentru că fotbalul este pasiunea mea și pot urmări orice echipă.

Aveai vreo presiune înainte să semnezi cu FCSB, având în vedere trecutul tău rapidist?

– Am încercat să nu acord prea multă importanță acestor presiuni, pentru că eram conștient că nu mă ajută. Între suporteri, au existat mesaje în care mi se reproșa trădarea, dar le-am ignorat. Din câte știu, cei de la clubul Rapid credeau că am avut evoluții bune, fiind și tânăr, însă decizia a fost clară: am ales să merg la FCSB.

A fost un zvon despre o ofertă de la Rapid și o controversă internă legată de transferul tău.

– Nu a fost o cursă, ci o decizie clară. Chiar și antrenorul Șumudică a menționat că mă apreciază, dar pozițiile mele sunt acoperite, așa că nu a fost o alegere dificilă între cele două cluburi.

• 23 de ani are Andrei Gheorghiţă
• 500.000 de euro este cota sa de piață