Oase fosilizeate considerate mult timp rămășițe de mamut lânos s-au dovedit a fi cu totul diferite.

După mai bine de șapte decenii petrecute în arhivele unui muzeu, analizelor științifice recente arată că fragmentele provin de la specii de balene antice, nu de la giganți ai Epocii Glaciare, conform ScienceAlert.

O descoperire reevalută după decenii

Oasele au fost colectate inițial în 1951 de către arheologul Otto Geist, în cadrul unei expediții în interiorul statului Alaska, într-o zonă cunoscută sub numele de Beringia.

La momentul respectiv, dimensiunea impresionantă a fragmentelor și apropierea de orașul Fairbanks făceau plauzibilă identificarea lor drept resturi de mamut.

Fosilele au fost catalogate ca aparținând unei specii de mamut lânos și păstrate la Muzeul Universității din Alaska, unde au rămas în mare parte neatinse timp de decenii.

Doar recent au fost reanalizate, după ce programul „Adopt-a-Mammoth” al muzeului a permis efectuarea unor teste detaliate de datare prin radiocarbon.

Datarea cu radiocarbon a generat primele semne de întrebare

Cercetătorii au fost surprinși să descopere că oasele au o vechime de doar 2.000-3.000 de ani.

Această perioadă este mult mai scurtă decât cea a mamutului, despre care se crede că a dispărut din Alaskea continentală acum aproximativ 13.000 de ani.

Biogeochimistul Matthew Wooller a subliniat că o astfel de datare ar fi modificat în totalitate cronologia dispariției mamutului.

Înainte de a trage concluzii definitive, echipa a decis să verifice din nou identificarea speciei prin metode chimice și genetice.

Izotopii și ADN-ul indică o specie marină

Analiza izotopică a relevat niveluri neobișnuit de ridicate de azot-15 și carbon-13, semnături chimice caracteristice animalelor marine.

Astfel de markeri chimici sunt incompatibili cu erbivorele terestre, precum mamutile.

ADN-ul mitocondrial extras din oase a indicat specii de balene, inclusiv balena dreaptă din Pacificul de Nord și balena Minke comună.

Descoperirea a generat un nou mister, privind modul în care rămășițele de balenă au ajuns la peste 400 de kilometri de cea mai apropiată coastă.

Cercetătorii iau în calcul diverse explicații, de la transportul realizat de oameni în vremurile vechi, până la erori de clasificare istorică.

Deși răspunsul final nu este clar, studiul a exclus definitiv ipoteza conform căreia oasele ar fi fost ale mamutului.

Rezultatele analizei au fost publicate în Journal of Quaternary Science.