Senatorul Ninel Peia, Chestor al Senatului și lider al Grupului PACE – Întâi România, a depus o moțiune simplă împotriva ministrului de Externe, Oana Țoiu, ca urmare a scandalului declanșat în guvernul României cu privire la Acordul UE-Mercosur, ce a generat dezbateri intense în coaliția de guvernare.

Potrivit inițiatorilor, până în prezent s-au colectat mai multe semnături decât cele necesare: 28 din partea AUR și 12 de la Grupul PACE – Întâi România. Numărul minim de semnături era de 34.

La finalul anului precedent, ministrul Mediului, Oana Buzoianu, nu a trecut examenul în Senat, moțiunea AUR împotriva sa fiind aprobată de senatorii români.

Textul moțiunii: „Diplomația progresistă cu hashtaguri compromite agricultura României. Oana Țoiu afirmă „da” altora și „nu” propriilor cetățeni”
„Politica externă a României nu este un simplu exercițiu teoretic și nu poate fi abordată ca o zonă fără răspundere. Nu este un seminar, nu un experiment ideologic și nu un spațiu unde deciziile pot fi luate fără repercusiuni. Politica externă are efecte concrete, directe asupra economiei naționale, asupra sectoarelor strategice și asupra vieții cetățenilor români.

În această perspectivă, responsabilitatea pentru pozițiile exprimate de România în Uniunea Europeană aparține direct și personal ministrului Afacerilor Externe, doamna Oana Țoiu. Nu vorbim despre un funcționar anonim sau o simplă rotativă birocratică, ci despre un decident politic cu mandat complet, care a avut de ales între „da”, „nu” sau „ne exprimăm opinia”.

Doamna Țoiu a optat pentru afirmarea „da” față de Acordul UE-MERCOSUR.

Această decizie nu a fost o greșeală tehnică sau o scăpare procedurală. A fost o alegere politică asumată, cu consecințe economice negative și profunde pentru România.

Acordul UE-MERCOSUR reprezintă un acord structural asimetric. Favorizează economiile puternic industrializate și afectează direct statele cu sectoare agricole extinse și vulnerabile. România se situează în această clasă. Agricultura nu este un sector marginal al economiei românești, ci un pilon esențial pentru stabilitatea economică, socială și alimentară.

Prin susținerea acestui acord, fermierii români sunt expuși unei concurențe neloiale din partea produselor provenite din state ce nu respectă aceleași standarde de mediu, siguranță alimentară și costuri de producție impuse agricultorilor din România. În timp ce state industriale precum Germania și țările nordice realizează profituri semnificative din exportul de utilaje și produse industriale, România riscă pierderi masive în domeniul agricol, disponibilizări, abandonarea terenurilor și o dependență crescută de importurile alimentare.

Mai grav este faptul că această decizie a fost luată fără o consultare interministerială adecvată. Ministrul Agriculturii a afirmat public că nu a fost consultat în stabilirea poziției României. Nu opoziția sau mass-media afirmă acest lucru, ci un membru al guvernului. Aceasta evidențiază o deficiență gravă în coordonarea guvernamentală și sugerează că agricultura românească a fost tratată ca un sector secundar, deși reprezintă un pilon strategic pentru statul român.

Această hotărâre este profund influențată de viziunea ideologică promovată de doamna Oana Țoiu, una progresist-globalistă, în care statul național este perceput ca un obstacol, iar globalizarea ca un scop în sine. Deși această perspectivă poate fi validă în dezbateri doctrinare, devine periculoasă atunci când este aplicată mecanic în politica externă a României, fără a ține cont de realitățile economice ale țării.

România nu este un centru de gândire, nu este o organizație non-guvernamentală și nu este un proiect ideologic finanțat de anumite entități. Este un stat real, cu producători, fermieri și pierderi tangibile atunci când deciziile sunt luate superficial sau ideologic.

În repetate rânduri, doamna Oana Țoiu a transformat poziția de ministru al Afacerilor Externe într-o arenă de activism ideologic. A adoptat exprimări ostile față de conducerea SUA, inclusiv față de președintele și vicepreședintele Statelor Unite. Oricât de personale și ideologice ar fi preferințele, un ministru al Externelor nu are dreptul să confunde diplomația cu activismul politic.

Diplomația se realizează prin negociere, tact și promovarea intereselor naționale. Atacarea marionetei principale a aliaților strategici românești este o eroare diplomatică majoră, care pune în pericol credibilitatea statului român.

Acordul MERCOSUR a fost o oportunitate strategică ratată pentru România. În timp ce alte state precum Franța s-au opus sau au adoptat poziții prudente, România a susținut acordul fără a negocia sau folosi pârghii politice adecvate. O poziție de neparticipare ar fi fost suficientă pentru a împiedica adoptarea acordului. Nu este o exagerare, ci o realitate concretă.

România a avut în vedere influența reală, dar a ales să nu o exercite. Astfel, România pare să acționeze ca un executant, nu ca un mediator, și să își apere interesele abia după semnarea acordului, nu în timpul negocierilor.

Cine câștigă din această înțelegere? Industria altora. Cine pierde? Fermierii români, micii producători și agricultura locală. Prin decizia luată, doamna Oana Țoiu a favorizat beneficiarii externi, nu cetățenii români.

România nu are nevoie de miniștri ce promovează ideologii și transformă politica externă într-un activism. Este nevoie de miniștri care negociază ferm, consultă toate ministerele relevante și înțeleg că uneori, a spune „NU” este o dovadă de maturitate politică, nu de izolare.

Această moțiune nu se referă la persoana Oanei Țoiu, ci la rolul său ca ministru și la modul greșit de a aborda politica externă, bazată pe ideologii progresiste și deconectată de realitățile economice ale României.

Atunci când un ministru ignoră agricultura, nu consulte Guvernul și confundă diplomația cu activismul, Parlamentul nu poate rămâne indiferent. Astăzi, nu votăm doar o moțiune, ci trimitem un mesaj clar: România nu acceptă miniștri care spun „da” altora și „nu” propriilor cetățeni.

De aceea, vă solicit să susțineți această moțiune.