Un proiect de Ordonanță de Urgență privind modificarea Legii drepturilor de autor a provocat un protest fără precedent în industria muzicală. Artisti de renume, împreună cu sute de autori și specialiști din domeniu, avertizează că propunerile de schimbare pot diminua semnificativ protecția creației artistice și pot face plata drepturilor pentru muzica difuzată în restaurante, hoteluri sau centre comerciale o formalitate.

Peste 300 de artiști români avertizează că o Ordonanță de Urgență a Guvernului ar putea face opțională plata drepturilor de autor pentru muzica ambient public

Mai mult de 300 de artiști, compozitori și experți din industria muzicală, printre care Tudor Chirilă, Irina Rimes, Loredana Groza, Adrian Despot, Dan Bittman, Marius Moga și Damian Drăghici, au semnat o scrisoare de protest adresată Guvernului și Ministerului Culturii. Documentul vizează un proiect de Ordonanță de Urgență care intenționează să modifice Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor.

Semnatarii avertizează că aceste modificări vor schimba în mod fundamental modul de colectare a drepturilor pentru muzica redată în spații publice, precum restaurante, baruri, hoteluri, centre comerciale sau transport public. Problema principală o reprezintă eliminarea gestionării colective extinse, mecanismul prin care organismele de gestiune colectivă administrează drepturile pentru artiștii care nu sunt membri ai acestor organizații.

Artisti explică în detaliu impactul acestor schimbări asupra sistemului actual.

„Se intenționează modificarea modalităților de colectare a drepturilor titularilor din mediul ambiental – prin eliminarea gestiunii colective extinse – astfel încât aceștia să nu mai beneficieze pe deplin de drepturile lor”, transmit artiștii.

Deși Ministerul Culturii justifică inițiativa prin necesitatea conformării cu o directivă europeană, semnatarii subliniază că legislația actuală permite deja gestionarea individuală a drepturilor. Astfel, consideră că eliminarea gestiunii colective extinse nu este o măsură necesară sau impusă.

Artiștii argumentează că sistemul actual funcționează eficient deoarece licențierea individuală este practic imposibilă. Volumul mare de muzică difuzată zilnic face nerealistă încheierea de contracte separate pentru fiecare autor, fiind de asemenea costisitoare pentru utilizatori.

Fără gestiune colectivă extinsă, semnatarii avertizează că sistemul devine vulnerabil și ușor de evitat. Se precizează clar că „plata drepturilor devine opțională în practică”, deoarece un utilizator poate declara existența unor contracte minime și ulterior difuza orice repertoriu fără verificări reale.

Artiștii exemplifică: un utilizator poate semna unul sau două contracte individuale, poate declara aceste acorduri pentru a evita licența colectivă extinsă și apoi poate difuza orice fel de muzică, fără ca organismele de gestiune colectivă să poată controla precis ce se utilizează în realitate.

În acest context, semnatarii resping ideea că autorii trebuie să-și monitorizeze singuri distribuția muzicii pentru a-și primi drepturile.

„Conducătorii muzicii nu pot fi transformați în vânători pentru verificarea utilizărilor muzicii proprii”, afirmă semnatarii scrisorii.

Nemulțumirile se referă și la propunerea de a crea un „colector unic”, care ar administra drepturile autorilor, interpreților și producătorilor. Ministerul Culturii sugerează un organism comun, finanțat inclusiv din sumele derulate către titularii drepturilor, însă artiștii opun rezistență acestei idei.

În scrisoare, aceștia avertizează că o astfel de măsură ar putea genera costuri suplimentare și riscuri pentru creatori și reiterează principiul fundamental: „Legislația trebuie să protejeze interesele titularilor de drepturi, nu să creeze condiții pentru evaziune sau reducerea plăților către aceștia.”

Artiștii propun ca, în cazul în care se decide înființarea unui colector unic, acesta să fie ales din organismele de gestiune deja existente și să fie finanțat exclusiv din comisioanele stabilite prin lege. Se precizează că „nu justifică și nu este benefic pentru titularii de drepturi crearea unei entități noi, ceea ce ar duce la cheltuieli suplimentare.”

În concluzie, aceștia resping ideea că legislația europeană forțează aceste schimbări și accentuează că „nici o directivă europeană nu recomandă reducerea drepturilor legale ale artiștilor.”

Deși sunt inițiate consultări între conducerea guvernamentală și reprezentanții organizațiilor de protecție a drepturilor artiștilor, discuțiile nu au ajuns la un consens. Conflictele persistă, iar artiștii avertizează asupra riscului ca aceste modificări legislative să destabilizeze echilibrul industriei muzicale din România.