Benjamin Netanyahu va conduce Partidul Likud într-o rundă electorală pentru a paisprezecea oară în acest an. Este deja cel mai longeviv prim-ministru al Israelului, cu peste 18 ani în funcție. În cazul câștigului, ar putea deveni liderul cu cea mai lungă durată la conducerea unei democrații de la al Doilea Război Mondial încoace.

Data scrutinului nu a fost stabilită, însă, într-un interviu filmat pentru „The Insider” pe 8 ianuarie, la Ierusalim, premierul israelian era deja angajat în campanie electorală. Obiectiv central este obținerea unui nou mandat. El afirmă că atât timp cât poate asigura viitorul Israelului, lucru pentru care s-a dedicat atât ca soldat, cât și ca politician și om de stat, va continua să-și îndeplinească misiunea. Totuși, conform majorității sondajelor, coaliția sa formată din partide naționaliste și religioase este departe de o majoritate clară.

Netanyahu este la fel de determinat să îmbunătățească poziția internațională a țării. Israelul a ieșit din cei aproape doi ani de conflict din Gaza cu o imagine extrem de afectată pe plan global. Nu doar în rândul criticilor obișnuiți, ci și în rândul mulților foști susținători din Occident, șocați de distrugerile masive din Gaza și de pierderea a peste 70.000 de palestinieni.

O carieră bazată pe discursuri impactante

El afirmă că dorește să facă tot posibilul pentru a contracara războiul de propagandă dedicat Israelului. În opinia sa, țara a folosit arme de cavalerie împotriva avioanelor F-35, deoarece rețelele sociale sunt invadate de boturi false și de alte instrumente de manipulare. Una dintre măsurile timpurii, susține el, ar putea fi renunțarea la subvențiile din partea Statelor Unite pentru achiziția de armament american.

Cariera politică a lui Netanyahu a fost construită pe discursuri impresionante și interviuri cu mass-media internațională, încă din acea perioadă în care era ambasador la ONU în anii 1980. Acest lucru reflectă convingerea sa că influența Israelului asupra guvernelor mondiale se realizează prin câștigarea opiniei publice. Iar această bătălie se pierde adesea de către Israel.

Prim-ministrul acuză că Israelul este supus unor evaluări excesive. Spune că se întreabă dacă Winston Churchill ar fi putut continua al Doilea Război Mondial dacă opinia publică ar fi avut acces în timp real la evenimentele de pe front. În opinia sa, comunitatea internațională impune standarde imposibil de atins unui stat democratic sub presiune.

De asemenea, el critică prejudecățile istorice împotriva evreilor. În Evul Mediu, erau acuzați că otrăvesc fântânile, răspândesc ciuma sau sacrifică copii creștini pentru Paște, folosindu-le sângele. Susține că aceleași calomnii aruncate asupra evreilor sunt astăzi atribuite statului evreu.

Tensiuni cu principalul său aliat, SUA

Netanyahu anticipează că încetarea focului în Gaza va contribui la schimbarea percepției publice. Odată ce luptele intense se vor încheia, crede el, atenția internațională și relatările considerate distorsionate vor începe să se diminueze.

El dorește, de asemenea, să reducă tensiunile cu principalul său partener, Statele Unite. În interviu, a dezvăluit că nu urmărește o reînnoire completă a acordului de asistenta militară americană, care în prezent prevede 3,8 miliarde de dolari anual și trebuie renegociat în 2028. Pentru prima dată, a menționat posibilitatea diminuării asistenței treptat, până la zero, în următorii zece ani. Insistă că va continua să lupte pentru sprijinul opiniei publice din SUA. Totuși, președintele Donald Trump nu preferă să investească fonduri, iar anumite segmente ale mișcării Maga sunt tot mai critice față de Israel.

El mai crede că poate convinge electoratul occidental că nu percep corect natura confruntării purtate de Israel. În opinia sa, există o mare diviziune între forțele civilizației și modernității și grupările fanatice care intenționează să aducă lumea înapoi în Evul Mediu prin acțiuni violente extremiste. Premierul invocă imagini șocante cu jihadiști pentru a susține că Israelul nu este doar în defensivă, ci apără întreaga civilizație occidentală.

Aceste afirmații sunt ferme, dar Netanyahu le repetă de decenii. În special în contextul tragediei populației palestiniene din Gaza, impactul lor este diminuat.

Mai complicat pentru liderul israelian este faptul că mesajul său pe scena internațională poate intra în conflict cu poziția exprimată în campania electorală. De exemplu, extinderea coloniilor din Cisiordania și creșterea violenței coloniștilor. Membri ai guvernului solicită chiar anexarea unor teritorii.

Netanyahu respinge ideea de exod al intelecualilor

Întrebat dacă această diferență de opinie reflectă o divergență față de Trump sau potențiali aliați arabi, Netanyahu evită un răspuns direct. El afirmă că Trump a considerat anexarea în trecut. Mai mult, anticipează o extindere a Acordurilor Abraham. În discuții private, susține el, mulți lideri arabi sunt preocupați mai mult de impactul asupra opiniei publice decât de chestiunea palestiniană.

În campanie, Netanyahu se va confrunta și cu întrebări despre economia Israelului și despre implicarea comunității ultraortodoxe. Economia israeliană s-a redresat după război, în principal datorită investițiilor în tehnologie și creșterii cererii pentru echipamentele militare, în contextul reînarmării Europei.

Progresul tehnologic al Israelului depinde însă de un segment restrâns, mobil și foarte calificat al populației, în special seculari și centriști care se opun actualului guvern. Netanyahu respinge ideea unui exod al specialiștilor, considerând-o exagerată, însă rivalii săi avertizează asupra unui potențial real risc.

Susținătorii partidelor ultraortodoxe sunt de acord cu campania sa. Alegătorii lor beneficiază de avantaje sociale substanțiale, deși mulți evită serviciul militar în timpul războiului, iar unii bărbați nu lucrează. Netanyahu afirmă că femeile ultraortodoxe activează pe piața muncii, și intenționează să promoveze o lege care să stimuleze serviciul militar și studiul Tora pentru cei considerați valoroși. Măsura va fi criticată atât de ultraortodocși, cât și de opozanți, fiind percepută ca fiind prea dură sau prea indulgentă.

Timpul de care dispune pentru campaniile de reelaborare a imaginii și de refacere politică depinde și de situația din Iran. Proteste masive amenință regimul islamic, iar Netanyahu a solicitant ani de zile intervenție internațională împotriva Teheranului. În timpul scurtului conflict din iunie trecut între Israel și Iran, a susținut ideea schimbării de regim. Recent, într-o întâlnire cu Trump, a obținut o promisiune publică de sprijin pentru eventuale noi atacuri dacă Iranul reia programul nuclear.

Cu toate acestea, Netanyahu a folosit un ton prudent în dialogul despre Iran și Trump. El menționează că poporul iranian poate decide singur destinul său, iar revoluțiile sunt cel mai bine conduse din interior. Nu și-a exprimat susținerea sau opoziția față de declarațiile lui Trump despre acțiuni în cazul continuării represiuni asupra populației.

Prudența sa poate fi influențată de avertismente recente ale serviciilor de informații israeliene, sugerând că Iranul ar putea încerca un atac pentru a deturna atenția internă. Liderul israelian afirmă că un eventual atac ar avea consecințe dramatice pentru Iran și preferă să monitorizeze evoluțiile.

Un element comun ambelor campanii electorale este atacul devastator al Hamas din octombrie 2023. Solidaritatea internațională pentru Israel depinde de percepția acestui eveniment ca fiind cea mai gravă traumă din istoria țării. În Israel, însă, scrutinul va fi un referendum asupra responsabilității politice.

Întrebat despre lipsa pregătirii Israelului, Netanyahu susține că este pregătit să răspundă în fața unei comisii de anchetă pe care deocamdată nu a înființat-o. Evită să folosească termenul de responsabilitate și direcționează vina către serviciile de informații și guvern. Eșecul din 7 octombrie a fost, în opinia sa, eșec colectiv. Totodată, ca lider cu o carieră atât de îndelungată, va fi dificil să revendice meritele pentru succesele Israelului, în același timp refuzând să-și asume anumite responsabilități pentru eșecuri.