La vârsta de 80 de ani, Mircea Lucescu continuă activitatea ca tehnician, pregătind echipa națională a României, după o carieră remarcabilă în care a antrenat formații prestigioase din Europa și a obținut multiple trofee importante. Recent, gazeta sportivă Gazzetta dello Sport a publicat un interviu cu „Il Luce”, în care tehnicianul român vorbește despre diverse aspecte ale parcursului său profesional.

Mircea Lucescu, interviu exclusiv în Gazzetta dello Sport

Interviul începe cu o declarație puternică a antrenorului român: „Totul este frumos dacă rezultatele sunt favorabile și dificil dacă nu”. La 80 de ani, legenda antrenoratului pregătește selecția națională a României, pe care o va conduce în martie în barajul pentru calificarea la Campionatul Mondial.

Întrebat de jurnaliștii italieni să se auto-descrie ca fotbalist, Mircea Lucescu a spus: „Am fost extrem de bun la centrare, ceea ce i-a permis lui Dudu Georgescu să câștige Gheata de Aur. Am jucat zece ani pentru Dinamo București, am făcut parte și din echipa națională, fiind căpitan al României în 1970 împotriva Braziliei lui Pele. După un turneu la Maracana, am fost invitat să joc pentru Fluminense: România, Flamengo, Vasco da Gama și Independiente. Am fost cel mai valoros jucător și am primit un casetofon pentru mașină”.

Motivul plecării Mircea Lucescu de la Dinamo către Corvinul Hunedoara

În 1977, la 32 de ani, Mircea Lucescu părăsea Dinamo și semna cu Corvinul Hunedoara, unde și-a încheiat cariera de fotbalist și a început cea de antrenor. „În 1977, a avut loc un cutremur în București… Casa mea a fost distrusă, a trebuit să fug. La Hunedoara m-au ajutat, iar eu i-am sprijinit la rândul meu: am devenit antrenor-jucător. Nu am urmat filozofia comunistă a fotbalului, ci am adoptat propria mea strategie.”

„Prioritar: educație la toate nivelurile. Apoi disciplina, dar nu impusă, ci bazată pe respect reciproc și instruire: le duceam la muzee, teatru, în fabrici pentru a înțelege lumea. În cele din urmă, tactică și metode moderne de pregătire. Jucam un fotbal ultra-ofensiv: controlul posesiei, pătrunderi, crearea spațiilor, presing, fault tactic la nevoie – exact ceea ce se face acum, eu o practicam acum 50 de ani”, a precizat Mircea Lucescu, conform Gazzetta dello Sport.

Contextul în care a aflat de căderea regimului comunist Ceaușescu

Ulterior, a activat ca tehnician la Dinamo, înainte de a pleca în Italia după Revoluție. „Nemai putând câștiga campionatul cu Dinamo din cauza influenței fiului lui Nicolae Ceaușescu la Steaua, poziția mea era sensibilă, pentru că conduceam și echipa națională. În perioada aceea, am acționat strategic: am introdus rapid 3-4 tineri talentați din cluburile din provincie. Toți erau ostili, așa că am organizat un meci amical: echipa mea în fața unei formații formate din cei mai buni jucători bucureșteni, selecționați de jurnaliști. I-am învins cu 3-1.”

„Aceasta a fost semnalul că ideile mele funcționează. Pentru calificările la Campionatul European din 1984, am dus echipa în America de Sud: am jucat împotriva Argentinei, Chile, Peru, iar în Salvador a izbucnit o revoluție și a trebuit să fug pe timpul nopții… Însă această experiență ne-a ajutat enorm, am câștigat grupa de calificare, învingând chiar și Italia, campioana mondială. În 1986, am fost demis, iar după trei ani, Ceaușescu a fost înlăturat, iar eu am câștigat campionatul și cupa. Știți unde eram când am aflat vestea? La Cagliari, gazda președintelui clubului Pisa, Anconetani, înainte de meciul Italia – Argentina”.

Calea spre Brescia: experiența lui Mircea Lucescu

După perioada petrecută la Pisa, „Il Luce” a semnat cu Brescia, unde a avut două mandate. A adus la gruparea italiană mai mulți fotbaliști români, precum Gheorghe Hagi, Ioan Ovidiu Sabău, Florin Răducioiu, Dănuț Lupu sau Dorin Mateuț. „Apropierea de Brescia a fost întâmplătoare. Președintele lor, Corioni, m-a contactat, însă și Standard Liege și Porto își exprimaseră interesul. Pentru a decide, am scris trei bilețele și le-am tras la sorți. La momentul tragerii, unul lipsea, dar apoi l-am găsit două zile mai târziu, lipit sub un pantof: Brescia. O dovadă a întâmplării.” „Luigi Corioni avea o intuiție extraordinară. Italia era plină de fotbaliști străini: olandezi la Milan, germani la Inter, uruguaieni la Cagliari… Am convins clubul să facem o echipă românească la Brescia.”

L-am adus pe Hagi, aflat în moment dificil la Real Madrid: avea încredere în mine și a făcut o alegere înțeleaptă. Doi ani mai târziu, a jucat la Cupa Mondial și a fost chemat la Barcelona de Cruyff. În același timp, l-am introdus pe Pirlo la 16 ani în meciul împotriva lui Ipswich, marcând la scorul de 2-1. A fost momentul în care am avut conflicte cu Luzardi, acuzându-mă că l-am folosit pe tânăr…”.

„Il Luce”, despre amintiri de la Inter

În perioada decembrie 1998 – martie 1999, Mircea Lucescu a fost pe banca tehnică a echipei Inter, condusă și atunci de un antrenor român: Cristi Chivu. „Il Luce” a vorbit despre relația cu fostul patron, Massimo Moratti, precum și despre legătura specială cu brazilianul Ronaldo: „Un adevărat gentleman” (n.r. Massimo Moratti), „a încercat să mă convingă să rămân, însă la acea vreme, Interul avea 10 jucători cu contracte expirate, iar el anunțase că în sezonul următor îl va aduce pe Lippi, ceea ce mi-a creat dificultăți.”

„Moratti era sufletul clubului, dragostea lui transpară, el reprezenta o epocă de aur a fotbalului italian, când marile familii dețineau cluburile. Astăzi situația s-a schimbat: apar fonduri, grupuri de investitori străini… Fotbalul s-a transformat din divertisment în eveniment economic. Baggio, Djorkaeff, Recoba, Ronaldo, Zamorano… Moratti adora atacanții. Dacă ar fi investit și în apărători puternici, poate că rezultatele ar fi fost și mai bune pentru Inter. Am o relație excelentă cu Ronaldo: mi-a adus portocale din Sicilia, pe care i le ofeream în schimb cu sticle de bere din Brazilia”.

Mircea Lucescu, evocări despre perioada petrecută la Șahtior: „Poate am fi câștigat Liga Campionilor”

Cel mai lung mandat al lui Mircea Lucescu a fost la Șahtior Donețk, unde a stat 12 ani (2004-2016). În acest timp, echipa a câștigat Cupa UEFA (actuala Europa League) în 2009 și a obținut 8 titluri în Ucraina. „Le-am spus lui Rinat Ahmetov că înainte de a construi o formație mare, trebuie să jucăm un fotbal de calitate. Nu vreau campioni, ci jucători talentați pe care să-i pot dezvolta, fiind familiar cu brazilienii.”

„Văd în Neymar și Casemiro jucători excepționali, dar mi se spune că nu-i putem ajunge. În schimb, am construit echipe precum cele cu Douglas Costa, Teixeira, Fernandinho. Am dezvoltat un stil de joc cu care Șahtior obținea rezultate bune și, dacă uneori vindeam câțiva jucători, aveam deja înlocuitori pregătiți. Ahmetov investea totul în echipă, nu pentru propriul interes. A creat cel mai impresionant stadion din Europa, învingea adversari bogați, era o trupă tânără, puternică și juca fotbal magnific.”

„Am câștigat Cupa UEFA și, în fiecare sezon, aproape ajungeam în sferturile Ligii Campionilor. Însă, impunerea unei echipe din Est la un nivel atât de înalt este extrem de dificil. Dacă războiul din Donbas nu ar fi intervenit, poate că într-o zi am fi câștigat și titlul de campioană a Ligii. Ahmetov este un președinte dedicat, dornic să învețe. După meciuri, mergeam la cina sau la karaoke, fiind pasionat de cântat, iar discuțiile despre fotbal și viață erau frecvente.”.

Mircea Lucescu, un schimb de tricouri cu Pele

După meciul celebru Brazilia – România 3-2 de la Campionatul Mondial din 1970, Mircea Lucescu a făcut schimb de tricouri cu legendarul Pele, autor a două goluri în acea întâlnire. „Îl păstrez încă. Este murdar de noroi, nu l-am spălat niciodată. L-am înrămat, acum se află într-un muzeu”, a spus „Il Luce”.