FCSB a ilustrat în disputa cu Rapid fotografia exactă a întregului sezon: o primă jumătate de joc spectaculoasă și o a doua parte vulnerabilă, dominată de temeri față de propria victorie. O primă etapă în care diferența de valoare – 25,53 milioane € vs. 18,65 milioane € la jucători de bază – s-a evidențiat clar, și o a doua parte în care această diferență a dispărut ca și cum n-ar fi existat.

Repriza întâi: FCSB, fotbalul pe care îl promite, dar îl oferă prea rar

În primele 45 de minute, roș-albaștrii au fost exact ceea ce susțin că reprezintă: concentrați, agresivi, descurcăreți, conectați la fiecare duel și fiecare metru de teren. Fiecare recuperare, fiecare sprint și fiecare pas decisiv au confirmat că FCSB are un lot cu adevărat de campionat, nu doar în declarații și bugete.

Valoarea nu se măsoară doar în euro, ci se dezvoltă doar atunci când ingredientele unei conduite profesioniste se îmbină cu dejecțiile divinite și norocul. Problema este că FCSB joacă așa doar sporadic, iar această limitare se reflectă în rezultate. De opt ori în acest sezon, echipa a condus și n-a câștigat, iar aseară risca să devină al nouălea astfel de caz.

Repriza a doua: fantomele sezonului revin în forță la FCSB

Relaxarea, temerile, pasivitatea și scăderea incrucișării au reapărut imediat după pauză. Este ca și cum cineva ar trage un cablu de alimentare și ar lăsa echipa în modul „economisire de energie”. La scorul de 2-0, totul părea rezolvat, însă de fapt aici începe adevărata poveste a FCSB-ului: scorul care promite mult și aduce puțin. Exact ca în tur, meciul putea fi ușor încheiat 2-2. Dacă FCSB vrea să intre în playoff și apoi să lupte pentru titlu, trebuie să elimine acest defect. Echipele de top nu se sperie de propriul avantaj, iar jucătorii de calitate nu renunță la muncă, mizând doar pe talent, până când nu ating potențialul maxim.

Rapid: limitări de lot sau limitări de mentalitate?

Rapid, în schimb, a demonstrat din nou ceea ce arată de trei etape încoace: formă slabă, fotbal timid, reacție doar când adversarul cedează. Doar un punct în ultimele trei meciuri ilustrează cel mai bine această situație. Gâlcă a fost sincer după confruntare: „nu am lot de titlu”. Are dreptate, însă între „nu am lot de titlu” și „nu am lot pentru competiții europene” există o diferență majoră. Rapidul, cu ceea ce are acum, trebuie să aibă lot pentru Europa.

Problema nu constă neapărat în calitate, ci în modul în care această calitate este valorificată. Echipa nu aleargă suficient, nu presează, nu câștigă dueluri, nu presează adversarul și joacă doar atunci când îi se permite. În fotbalul modern, aceasta este rețeta pentru mediocritate. În acest context, patronatul s-ar putea să declare la un moment dat: „nu am antrenor de titlu”.

Importanța pregătirii înainte de transferuri la Rapid

Este prematur să discutăm despre întărirea efectivului și să aruncăm vina doar pe jucători. Rapidul nu evoluează la capacitatea maximă posibilă, iar această situație ține de antrenament și de pregătire, nu de buget. Dacă nu există intensitate, sprinturi, reacție rapidă, câștigarea duelurilor, atunci orice transfer nu va schimba rezultatele. Înainte de investiții, urmează pregătirea, iar înainte de scuze, responsabilitatea.

Concluzie: o seară cu două perspective adevărate

FCSB a demonstrat că deține valoare, Rapidul a arătat limite, iar ambele echipe au nevoie de îmbunătățiri. Pentru una, provocarea este continuitatea, pentru cealaltă, identitatea. Derby-ul nu a fost doar un meci: a fost o observație clară a stadiului actual al celor două echipe: una cu potențial mare, dar care pare mai puțin dispusă să facă sacrificii totale ca în trecut; cealaltă care aspiră la performanță, dar încă nu știe cum să atingă acest obiectiv.