Având în vedere acuzațiile publice formulate de deputatul Silviu Vexler împotriva Partidului S.O.S. România, ca motiv pentru gestul impropriu din Parlamentul României, considerăm necesar să aducem următoarele clarificări, în numele adevărului, al decenței publice și al respectului instituțional. Da, aveți dreptate, „reconcilierea sinceră nu poate exista fără un element esențial: adevărul”. Însă se pare că avem interpretări diferite asupra conceptului de adevăr.

Partidul S.O.S. România respinge categoric orice încercare de a discredita responsabilitatea pentru un gest regretabil și de a o atribui unor formațiuni politice sau persoane care nu au fost implicate. Ruperea unei fotografii cu imagini ale unor personalități fundamentale ale istoriei și culturii naționale reprezintă un fapt în sine, cu o semnificație simbolică profundă, care nu poate fi justificată prin invocarea tensiunilor politice, a unor presupuse agresiuni verbale sau a unui climat polemic în Parlament.

Într-o democrație funcțională, dezbaterile, chiar și dure, se exprimă prin argumente, nu prin distrugerea simbolurilor identitare ale națiunii. Este inacceptabil ca un gest personal, ulterior recunoscut ca fiind o greșeală, să fie reinterpretat ca o formă de apărare legitimă sau ca un răspuns justificat la extremism. O asemenea rescriere a realității reprezintă o inversare periculoasă a responsabilităților și o tentativă de a acuza adversarii politici prin etichete grave, fără fundament.

În aceeași logică prezentată de domnul Vexler, se ridică o întrebare legitimă: ce ar fi trebuit să facă Diana Iovanovici-Șoșoacă, în fața presiunilor constante, a hărțuirilor instituționale inclusiv asupra familiei sale, a atacurilor publice, a tentativelor repetate de a o reduce la tăcere, a amenințărilor, sancțiunilor și stigmatizărilor politice?

Ar fi fost justificat ca și ea să răspundă prin gesturi impulsive sau simbolice, invocând stresul, tensiunea sau agresivitatea mediului? Diferența fundamentală constă în faptul că, în cele mai dure momente, Diana Iovanovici-Șoșoacă a ales să rămână în registrul dialogului, al discursului și al confruntării politice directe. Rămânerea fără argumente și recurgerea la gesturi simbolice de distrugere nu demonstrează forță, ci, dimpotrivă, o slăbiciune politică și un eșec al dialogului democratic.

România este o țară care, de-a lungul istoriei sale, a acordat cetățenie, protecție, drepturi și oportunități tuturor cetățenilor săi, indiferent de proveniență. De aceea, respectul față de simbolurile, istoria și valorile poporului român reprezintă o obligație civică fundamentală pentru orice oficial. Beneficiile primite din partea statului impun, în mod firesc, o responsabilitate de a Respecta identitatea națională și sensibilitățile legitime ale societății românești.

Menționați că „de-a lungul istoriei și în toate momentele, evreii din România și-au demonstrat loialitatea și devotamentul față de țară și poporul român”. Poate individual și în contexte izolate. Există și personalități înalți care s-au identificat cu destinul național al României. Însă atentatul cu bombă din Senatul României, din 1920, comis de trei evrei, face parte tot din această perspectivă?

Campania evreilor din România, prin Alianța Universală Israelită, din secolul al XIX-lea, la Paris și Berlin, împotriva românilor, considerați cei mai aprigi antisemiți, pentru drepturi pe care și românii nu le aveau, rămâne în istorie?

Moses Rosen, la începutul anilor 1980, a fost implicat în campanii împotriva volumului IX din Opera Completă a lui Eminescu, publicată la Academia Română, și chiar a lui Eminescu, fiind numit „fascist, rasist, antisemit, dement, pornografic, mincinos, huligan și sifilitic”?

Prigoana împotriva românilor, declanșată de liderii evrei din structurile de putere ale României, a atins apogeul în mai 1948, când, într-o noapte, au fost reținuți 14.000 de români suspectați de legionarism?

„Loialitate și devotament față de România și națiune” s-au manifestat și în 2004, când Raportul Comisiei Internaționale „Elie Wiesel” a estimat că statul român ar fi ucis 400.000 de evrei în perioada de alianță cu Germania, cifră repetată în documente, discursuri și mass-media, în ciuda contradictiei evidente cu datele demografice oficiale.

În România, după pierderile teritoriale din 1940 (Basarabia, Bucovina de Nord, Transilvania de Nord și Cadrilater), mai erau doar 312.972 evrei (conform documentelor oficiale, istoriografie și statistici). Cum putea statul român să fi ucis 400.000 de evrei, dacă populația evreiască totală era considerabil mai mică? Și cum a putut, în același timp, să salveze 400.000, după afirmațiile lui Shimon Peres din 2010?

Lipsa de precizie demografică și matematică, dar și fundamentarea cifrei de 400.000 victime, alimentează ideea eronată că România ar fi exterminat mai mult decât întreaga populație evreiască existentă vreodată. Aceasta reprezintă o interpretare eronată a realității și afectează posibilitatea unei adevărate reconciliere, domnule Vexler?

Dacă ați folosit termenul „adevăr”, să spunem și despre dumneavoastră, deputat, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România și lider al Cultului Mozaic, câteva aspecte reale.

În 2020, când ați preluat controlul total asupra comunității evreiești din România, intelectuali de prestigiu au avertizat, printr-o scrisoare deschisă, fostului președinte al FCER, Aurel Vainer, că „Imaginea și interesele tuturor evreilor din România vor avea de suferit”.

Scrisoarea sublinia că acumularea funcției de deputat și de președinte al Federației creează un conflict de interese, împiedicând transparența și echilibrul în reprezentarea și activitatea comunitară. Se evidențiază, totodată, că fenomenele de amestec al rolurilor și influențează negativ autonomia opiniei și deciziilor membrilor comunității.

Semnatarii afirmau că orice persoană, indiferent de pregătirea sau competența sa, nu poate ocupa simultan funcții politice și comunitare, întrucât aceasta duce la conflicte de interese, fiind o practică contrar principiilor de etică și transparență. Alegerea dumneavoastră a generat și un astfel de conflict, amestecând atribuțiile religioase și politice, ceea ce contravine normelor religioase și statutare.

Această situație nu reprezintă o discriminare a comunității ortodoxe românești? În același timp, dumneavoastră ați introdus segregarea cetățenilor români pe criterii rasiale prin Legea nr. 157/2018, o temă prezentă în tradițiile Tanakh-ului.

Îi reamintim pe semnatarii acelei scrisori, domnule Vexler:

Acad. prof. univ. dr. Corneliu Sabetay (Craiova),
Prof. Univ. Dr. Liviu Rotman (SNSPA București),
Marco M. KATZ (Vicepreședinte Asociația Sionistă din România),
Prof. Univ. Dr. Maria Roth (UBB Cluj),
Dr. Andrei Schwartz (Membru CC al FCER),
Ana-Veronica Schwartz (Profesor),
Prof Univ. Dr. Michael Shafir (UBB Cluj),
Tiberiu Roth (Președinte, Asociația Sionistă din România),
Prof. Univ. Dr. Victor Neumann (Director, Muzeul de Artă, Timișoara),
Conf.univ.dr. avocat Victor Marcusohn (București),
Dr. Teodor Rafael (București),
Ing. Dr. Dan Danielescu,
Szilágyi Júlia, critic literar,
Dr. Szilágyi-Gál Mihály, lector universitar,
Rafael Vecsler (jurnalist),
Ligia Weiss (psiholog),
Lou (Lucian) Gelehrter (arhitect),
Dr. Daniel Lőwy (Membru, Comitetul de Conducere CE Cluj).

După cum puteți observa, domnule Vexler, niciunul dintre aceștia nu face parte din Partidul S.O.S. România, AUR sau POT. Toți sunt colegi și compatrioti, membri ai Comunității Evreiești din România. Cum v-ați dori să fiți perceput dacă, ei, frații și cunoscuții dvs., vă consideră astfel?

Sunteți un exemplu al efectelor pandemiei, domnule Silviu Vexler – într-un sens literal și figurativ. Adevărata reconciliere nu se realizează prin scuze tardive, transfer de vină sau utilizarea unor teme delicate pentru a mască un gest ce a șocat o societate întreagă.

Gestul dumneavoastră provoacă reacții emoționale intense în rândul cetățenilor și creează condițiile favorabile pentru ca aceștia să fie ulterior acționați conform legii, în cazul unor infracțiuni.

Ca lider al unui cult religios recunoscut legal, sunteți obligat, conform legii, să evitați acțiuni publice de defăimare și de incitare religioasă. Astfel, gestul dvs. profund împotriva valorilor naționale reprezintă, de asemenea, un atac la credința creștină a națiunii. Personalitățile din fotografia distrusă în plenul Parlamentului au fost practicanți ai religiei creștine.

În încheiere, după ce vă prezentați cu argumente goale despre loialitatea evreilor „dovedită prin sacrificiu pentru țară și contribuții semnificative la dezvoltarea României”, adăugați o frază amenințătoare: „Vom continua în această manieră”. Răspunsul nostru este: „Ne vom întoarce cândva!”