Premiul atribuit lui Cătălin Predoiu provine dintr-un cerc de influență economică și diplomatică, nu din partea cetățenilor obișnuiți din România aflați în Statele Unite.

Distincția „International Public Service Award” acordată lui Cătălin Predoiu în cadrul Galei Alianța 2025 este prezentată public ca o recunoaștere a contribuției sale în întărirea Parteneriatului Strategic între România și SUA. O analiză detaliată a structurii organizației care conferă această onorare, a conducerii și a intereselor economice implicate relevă însă că acest premiu nu evidențiază o recunoaștere a comunității române din Statele Unite, ci mai degrabă o confirmare din partea unui mecanism de lobby corporatist și diplomatic cu legături directe în România.

Premiul „International Public Service Award” acordat lui Cătălin Predoiu nu reprezintă o validare a comunității românești din SUA

Premiul „International Public Service Award” oferit lui Cătălin Predoiu la Gala Alianța 2025 este adesea prezentat ca o recunoaștere a meritelor sale în consolidarea Parteneriatului Strategic România–SUA. O analiză amănunțită a structurii organizației care acordă această distincție, a echipei de conducere și a intereselor economice implicate relevă însă faptul că acest premiu nu reflectă o validare a comunității române din Statele Unite, ci mai degrabă o aprobare din interiorul unui mecanism de lobby de interes național și diplomatic cu conexiuni directe în România.

„Alianța” nu este o federație de asociații ale românilor din diaspora americană și nici o platformă reprezentativă pentru românul de rând stabilit în SUA. Structura sa de conducere este dominată de foști diplomați americani la București și de actori conectați la lumea afacerilor și consultanță strategică.

Printre personalitățile centrale se numără Mark Gitenstein, fost ambasador SUA (2009–2012) și membru fondator, care a elogiat public pe Predoiu la gală, Adrian Zuckerman (deputat în perioada 2019–2021), actual președinte al Consiliului, Jim Rosapepe (ambasador între 1998–2001) și Kathleen Kavalec. Aceștia nu reprezintă lideri ai comunităților autentice de români, ci foști diplomați care, după încheierea mandatului, au rămas activi în domenii de influență politică și economică legate de România.

Interese economice directe în România

Componența consiliului director al Alianței indică existența unor interese financiare semnificative pe piața românească. Charles Frank, fost vicepreședinte al BERD și director al CME (proprietarul Pro TV), este o figură majoră în investiții în mass-media și sectorul imobiliar.

John Florescu gestionează companii media active pe piața din România, Obie Moore a fost conducător al AmCham România și coordonator al Fondului de Investiții Româno-American, iar Ian Brzezinski conduce o firmă de consultanță specializată în relații cu clienți guvernamentali și sectorul comercial, cu accent pe riscuri politice și securitate.

Acest context explică de ce Alianța funcționează mai mult ca un centru de interese economice și geopolitice, decât ca o organizație civică a diasporei.

Structură de tip club privat de afaceri

Spre deosebire de asociațiile culturale sau civice, Alianța operează pe baza de membrii și contribuții financiare. Accesul la rețea se face prin plata unor cotizații, adresate în special companiilor și profesioniștilor din domeniul business și consultanță. Participarea la evenimente de tip gală sau întâlniri exclusive presupune costuri ce pot varia de la câteva mii la zeci de mii de dolari, în funcție de nivelul de sponsorizare și participare.

Acest model consolidează percepția că premiile oferite în cadrul organizației sunt parte a unui mecanism intern de validare, specific cluburilor private de influență, mai degrabă decât un proces de recunoaștere publică extinsă.

Context politic și controverse conexe

Decorarea lui Predoiu a fost motivată prin contribuția sa la întărirea Parteneriatului Strategic cu SUA, o retorică în concordanță cu interesele unor membri ai consiliului, activi în domeniile securității, apărării și consultanței guvernamentale. Criticile din spațiul public au evidențiat insă că obiectivele acestei rețele, precum eliminarea vizelor pentru români, nu au fost realizate, ceea ce ridică semne de întrebare despre influența reală în Washington, mai ales în administrațiile republicane.

În interiorul țării, numele lui Cătălin Predoiu a fost asociat, în declarații ale jurnaliștilor și actorilor politici, cu controverse majore, inclusiv gestionarea unor episoade instituționale delicate, care au afectat imaginea României. Aceste opinii din spațiul public îl descriu ca pe un actor în umbră, rar dispus să își asume responsabilitatea politică explicit.

Diplomație sau reconversie în domeniul privat?

Un aspect sesizat frecvent de experți este că mai mulți foști ambasadori americani au intrat în activități de afaceri sau consultanță în România după încheierea mandatului. Deși legal, acest fenomen ridică întrebări despre delimitarea dintre diplomație și interese private, mai ales într-o țară unde instituțiile sunt percepute ca vulnerabile la influențe externe.

Conform unor surse din mediul politic și jurnalistic, numele lui Cătălin Predoiu a fost implicat în procesul care a dus la anularea alegerilor din România, considerat de criticii săi ca având un impact negativ asupra statului. În spațiul public, unii jurnaliști și politicieni au susținut că raportul utilizat pentru justificarea anulării a fost elaborat pe baza unor analize provenite din fostul serviciu secret „Doi și-un sfert”, indicat ca parte a mecanismului decizional implicat.

În acest context, Predoiu este adesea văzut ca un actor din culise, influent, dar evitând asumarea responsabilității politice directe. De asemenea, se remarcă faptul că majoritatea foștilor diplomați americani care au avut mandatele la București au dezvoltat ulterior afaceri în România, o situație discutabilă din punct de vedere al eticii diplomatice, dar frecvent întâlnită în realitatea locală.

Astfel, premiul acordat lui Cătălin Predoiu nu poate fi interpretat ca o recunoaștere autentică din partea unei comunități civice, ci mai degrabă ca o aprobare într-un cerc restrâns de investitori și foști oficiali, unde validarea reciprocă și interesele economice și politice se intersectează. În acest mediu, discursul despre „serviciul public” riscă să devină o mască pentru un joc de lobby cu mize concrete.