Doamne și doamne, am învins vara! Aceasta era anunțată triumfalist de un oficial al Rapidului (a cărui nume îl voi reaminti mai târziu) în septembrie. Ei bine, efectele acelei victorie sunt sesizabile acum, în decembrie. Nu e surprinzător pentru cei care au analizat cu realism și obiectiv parcursul Rapidului din acest sezon. Acea „vară victoriosă” se traduce printr-un singur transfer valoros – Kramer, fundaș central și un lot care nu oferă soluții pentru revenirea unei echipe epuizate, fără suflu după patru partide. Gata! Mi-am amintit! Oficialul cu pricina se numește Pirus (n.r. Daniel Sandu). Să revenim la meci.

Victorie clară. Cum a învins Oțelul Rapidul

Subiectiv vorbind, consider important să încep acest material cu rememorarea grandorii, însă conștient că astfel prejudiciez meritele Galațiului. Care a obținut trei puncte în Giulești absolut meritat și fără echivoc. Chiar și împotriva regulilor nescrise ale fotbalului, care indicau că Gyuszi Balint nu știe să câștige în fața Rapidului, indiferent de competiție.

Galațiul a triumfat nu doar pentru faptul că este o formație bine pregătită, ci și pentru că a avut în teren mijlocași superiori celor ai Rapidului. Joao Paulo, Lameira și Nuno Pedro au demonstrat superioritate față de Keita, Christensen și Gojkovic. Prin tehnică, siguranță în controlul balonului și calitatea paselor, au oferit echipei stabilitate și încredere.

Gâlcă a ales un 11 de pornire logic; atât de previzibil încât nu putea surprinde: Aioani – Manea, Kramer, Ciobotariu, Bădescu – Keita, Christensen – Dobre, Gojkovic, Petrila – Koljic.

Dacă sunteți surprinși de plasamentul lui Christensen, permiteți-mi să explic. Forma sa slabă nu e o noutate pentru nimeni, sper. Conștient de acest lucru, Gâlcă l-a poziționat mai retras, sperând ca norvegianul să lege jocul și să îl împingă înainte, repartizând rolul de mijlocaș ofensiv lui Gojkovic. Gâlcă este realist în privința ambilor (și Christensen, și Xavi al Serbiei), dar lipsa soluțiilor forțează astfel de decizii.

Ironia este că nouă, suporteri rapidisti, nu ne mai plăcea Ioniță; îl consideram sub nivelul așteptărilor pentru Rapid, acest fost candidat la Red Bull Salzburg în România. Însă, ingratitudinea nu rămâne fără pedeapsă: după doi ani și sute de mii de euro, în locul Bulgarului, îl admirăm pe Gojkovic, fotbalist care ne face pe noi, cei maturi, să reevaluăm Nivaldo – singurul brazilian din fotbalul profesionist care nu știa să dribleze.

Este privilegiul valorii

Explicația e simplă. Uzura sezonului a consumat lotul Rapidului și a evidențiat carențele ascunse ale unei echipe grefate pentru altceva, dar nu pentru performanță. NA – se scrie grefat, se citește improvizat.

Cu Keita, Christensen, Dobre și Petrila în declin accentuat, Rapidul se supune comparațiilor pe poziție care nu îi convin. Manea, deși la același nivel ca în evoluțiile anterioare, nu a pierdut, dar nici nu a câștigat duelul direct cu rusul său. În ciuda diferenței de palmares și cotă de piață. În ofensivă, contribuția lui Iacob înclină balanța favorabil oaspeților. În partea stângă, Conrado nu i-a dat nicio șansă lui Bădescu. Atenție – Conrado reprezintă a doua opțiune pentru Oțelul, după accidentatul Kazu.

Galațiul, care nu aspiră la vreun titlu, folosește doi fundași stânga, ambii brazilieni. În timp ce Rapidul, cu resurse superioare și know-how de top din cele mai performante ligi europene, începe campionatul cu un singur fundaș stânga și trei dreapta. Și în ciuda avizelor din interior despre underi de valoare din lotul rapidist după accidentarea lui Borza, Gâlcă a fost nevoit să aleagă din underi prin tragere la sorți, conform mesajului primit la deget de la fizioterapeut, după ce Andrei a fost numit la națională.

Despre trio-ul din centru am discutat; mai sus, s-a menționat liniștea. Paulinho a dominat duelul cu Koljic, nu doar la ocazii ratate (2-1 pentru portughez). Mult mai puternic și energic, vârful oaspeților a dictat pressingul, în timp ce Koljic nu a influențat prea mult defensiva adversă.

O premieră la Rapid – Oțelul 0-2

Această seară aduce o noutate. Rapidul ne-a obișnuit cu reprize alternante, uneori de calitate, alteori mai puțin. În această seară, cele două reprize au fost identice și, din păcate, ambele sub standard. Singurul aspect pozitiv este atitudinea, însă problema fundamentală rămâne valoarea.

Rapid a început bine, deși Aioani a avut un început problematic, oferind mingea adversarilor în primele 10 minute. Prima ocazie a fost a lui Petrila, șut la portă, puțin peste. Apoi, cei trei mijlocași ai oțelului – Joao Paulo, Lameira și Nuno Pedro – au preluat controlul și au impus ritmul.

Primul gol a fost mai mult meritul nostru decât al oaspeților (nu încerc să minimalizez meritele adversarului). Aut pentru Galați, în zona stângă a lor, la linia de șaisprezece metri a propriului careu. Cu Rapidul așezat defensiv, așteptând greșelile oponentului. Fără contraatac, fără recuperare periculoasă – mingea a fost aruncată în tușe, la marginea careului advers, la 80 de metri de poarta proprie. În circa 12 secunde, mingea ajunge în plasă. Presiune inexistentă asupra fundașilor adversi, care au construit nestingheriți, pase în spatele lui Bădescu, centrare întoarsă (cu șansă) în centrul careului, de unde Nuno Pedro a șutat fără marcaj, în timp ce Kader se plimba pe teren în scopul de a acumula pași zilnici.

Vestiri după ocaziile Oțelului

Wapp poate confirma (în scris!) că am spus din minutul 35 că „Bădescu și Gojkovic nu au voie să părăsească cabinele”. Nu pentru că aș fi expert în fotbal, ci fiind evident. Dacă aș avea de reproșat ceva lui Gâlcă, ar fi întârzierea schimbării acestor fundași, care trebuia făcută în maximum 30 de minute.

În disperare, Gâlcă a introdus doi underi după pauză: Vulturar în linia de închidere lângă Keita și Borza, reintrodus după interacțiunea cu fizioterapeutul cel mai pasionat de fotbal. De asemenea, Christensen a fost mutat în locul lui Gojkovic, o mutare care doar confirmă forma dificilă a norvegianului și capacitatea sa de a oscila între excelență și eșec.

După un început bun al Rapidului și o ocazie imensă ratată de Koljic la centrare de Manea, în mai puțin de 5 minute, oaspeții au avut trei ocazii mari (două de Paulinho, inclusiv o bară). Mă gândeam că, cu puțină noroc, am putea obține un punct chinuit. Jocul începe să dea speranțe după intrarea lui Grameni (în locul lui Christensen), însă Aioani oprește meciul în minutul 80, confirmând că greșelile din meciul cu CFR nu sunt întâmplătoare. Continuă seria dezamăgirilor, singura soluție fiind pauza de iarnă.

Domnul Moldoveanu, arbitru al meciului Rapid – Oțelul

Orice suporter cu experiență verifică înainte de meci numele arbitrilor. Dacă asistenții VAR nu au dezamăgit, aducând un record – 20 de etape consecutive fără penalty – centralul a fost pentru mine surpriza serii. Cea mai bună veste pentru domnia sa ar fi ca este un arbitru cu performanțe modeste, fără valoare.

Din păcate, pentru suporteri, prestația unui arbitru slab în Giulești, în condițiile în care liniștea din cabinele VAR sugerează altceva, confirmă faptul că Rapidul devine doar un competitor temporar în acest campionat, fiind, de fapt, o victimă a circumstanțelor.

Recunoaștere pentru antrenorii Iosif și Gâlcă

În aceste circumstanțe, cu arbitri influenți și conducători de cluși cu câștig de cauză, Constantin Gâlcă merită, prin forțe proprii, titulatura de erou al Giuleștiului. Adaptabilitatea sa, abilitatea de a manipula situațiile și de a scoate penalty-uri din situații aparent fără ieșire, demonstrează calități de mare strategie. Cu toate acestea… e prea mult?