Sorana Cîrstea a avut o carieră remarcabilă în tenis, iar în anul următor intenționează să își încheie activitatea profesională. Aceasta nu a uitat însă începuturile sale în acest sport, precum și influența tatălui său în dezvoltarea sa ca jucătoare.
Promisiunea făcută de tatăl Soranei Cîrstea
Mihai Cîrstea, tatăl sportivei, a fost principalul susținător și cel care a încurajat-o să urmeze această cale. Deși Sorana Cîrstea a avut un antrenor specializat, din spatele scenei tatăl ei a depus eforturi considerabile pentru a o sprijini.
El înregistra fiecare sesiune de antrenament și analiza detaliat evoluția pe teren. La întoarcerea acasă, cei doi discutau despre cele petrecute. Cum a ajuns însă până aici? Sportiva și-a deschis sufletul și a vorbit despre acest subiect.
Tatăl său a avut o pasiune pentru fotbal în perioada comunistă. La acea vreme, practicarea sportului era dificilă pentru oricine. În acest context, Mihai Cîrstea și-a promis că, dacă va avea un copil, îl va îndruma către o carieră sportivă.
Cum a început Sorana Cîrstea să joace tenis
Sorana Cîrstea a descoperit tenisul încă de la vârsta de 4 ani. La televizor se transmit multe meciuri, iar tatăl său s-a îndrăgostit de acest sport, considerând că ar fi o alegere perfectă pentru fiica sa.
Privind în urmă, sportiva realizează că nu a fost o decizie luată de ea de la început. Cu toate acestea, îi este profund recunoscătoare tatălui pentru întreaga sa carieră și pentru sprijinul constant.
„Aveam patru ani când am început tenisul, a fost visul tatălui meu. El a avut o pasiune pentru fotbal în perioada comunistă, însă practicarea sportului era dificilă. Bunica mea îi spunea des: ‘Nu, trebuie să mergi la școală’. El a spus mereu că, dacă va avea un copil, îl va îndruma către sport.”
„La acea vreme, mai urmăream meciuri între Steffi Graf și Monica Seleș la televizor, iar tatăl meu s-a îndrăgostit de tenis și a considerat că acesta este un drum minunat pentru o fiică. Astfel, am început.”
„Nu a fost alegerea mea inițial, dar cu timpul am înțeles că trebuie să fiu recunoscătoare tatălui meu. Nu urmăream alt sport, iar încă din primii ani, mi-am dorit să devin o jucătoare profesionistă.” a mărturisit ea.
De la câți ani a început să se antreneze sportiva
Sorana Cîrstea a început să se antreneze zilnic de la vârsta de 5 ani, iar de atunci nu a mai încetat. Ea a menționat că a practicat și alte discipline sportive, precum atletism, însă tenisul a rămas prioritatea sa principală. Niciodată nu s-a îndepărtat de această cale.
Participarea la alte sporturi a contribuit doar la îmbunătățirea agilității pe teren, dar pasiunea pentru tenis a fost în permanență prioritară. În timp, a devenit clar că această decizie i-a oferit satisfacție, chiar dacă în următorul an intenționează să se retragă.
„De la vârsta de cinci ani, mă antrenam zilnic. Tatăl meu mă filma, apoi analizam împreună mișcările pe casete video. Toate acestea au fost concentrate într-un singur scop.”
„Am încercat și alte sporturi, cum ar fi atletism și arte marțiale, pentru a mă ajuta să controlez mai bine mișcările și emoțiile în timpul meciurilor.”, a precizat Sorana în cadrul podcastului Tennis Insider Club.
Sacrificiile tatălui sportivei pentru succes
Performanța necesită sacrificii. Pe măsură ce cariera Soranei Cîrstea avansa, cheltuielile pentru participarea la turnee au crescut, iar tatăl său a trebuit să se adapteze situației.
Pentru ea, întreaga copilărie a fost dedicată tenisului. În plus, odihna și alimentația erau strict legate de acest sport. Deși tatăl sportivei încerca să fie prezent la toate antrenamentele, cu timpul nu a mai fost posibil.
El a fost nevoit să muncească mai mult pentru a asigura fondurile necesare pentru turnee, iar antrenorii au fost plătiți pentru a susține evoluția sportivei, iar tatăl ei nu s-a dat înapoi.
„Nu știam altceva decât tenisul. Mă trezeam, mă hrăneam, și trăiam pentru performanță. A fost totul pentru mine de la vârsta de patru ani. Tatăl meu a asistat la toate antrenamentele până la vârsta de 12 ani.”
„Cheltuielile au crescut pe măsură ce am început să particip la turnee internaționale, iar tatăl meu a trebuit să muncească mai mult pentru a putea finanța aceste excursii și antrenamentele necesare.”, a adăugat Sorana Cîrstea.










Lasă un răspuns